PROMISIUNI ŞI GREVE

 

Haosul dinaintea acestor alegeri pare a fi o noutate prin amploarea pe care a luat-o, dar de fapt este doar o părere. Tindem să uităm repede.  Cum a fost oare înainte de mai 1990? Măcar acum nu se măcelăreşte lumea pe stradă şi dreptul la opinie, cuvânt sau replică este liber  şi nesancţionat. Ascult cu uimire promisiunile electorale ce seamănă  uimitor de bine cu cele dinaintea alegerilor parlamentare din 2008, când toate partidele se băteau cu pumnii în piept că România nu va fi atinsă de criză. Era o iluzie halucinogenă. Când toată lumea a fost lovită cum era ca doar România să fie ocolită? Criza a ajuns la noi mult timp după ce populaţia a început să se isterizeze, mult după ce jurnalele de televiziune vorbeau numai despre asta. Apoi când restul ţărilor continuau coborârea, noi vorbeam deja de creştere. Ei, cât de copilăros să fii să crezi aşa ceva? Ceea ce am văzut în Italia in primăvara lui  2009 a ajuns la noi abia prin octombrie. Din primăvară, în Italia a continuat scăderea şi încă nu se vede clar capătul de jos. Va urma şi la noi coborârea.

Acum vin din nou alegeri. Care mai de care, candidaţii promit un 2010 pe plus, cu strategii uluitoare si fanteziste pentru ieşirea din criză. Minciuni sfruntate. Este imposibil! Economia este pe minus, nu avem producţie, nu avem export, aproape totul importăm şi o facem scump. Am ascultat proiectele diferiţilor candidaţi şi toţi, mai ales cu cât sunt mai departe de guvernare propun soluţii psihedelice, dar absolut mincinoase şi imposibil de pus în practică.Ei ştiu foarte bine asta, dar nu este prima oară când politicienii mint păstrându-şi mimica neschimbată. Oriunde în lume, mereu, politicienii promit marea cu sarea până se văd aleşi iar apoi…Dumnezeu cu mila.

Unul dintre candidaţii la preşedenţie, pe când dorea să fie ales primar al capitalei a promis desfiinţarea unor anumite parcări. Miracolul a durat cîteva luni, apoi le-a refăcut sub aceeaşi titulatură şi mai mult decât atât a făcut contracte cu două firme care patrulează non-stop pe străzile inţesate de maşini ale Bucureştiului şi fără parcări şi ridică autoturisme, pe care apoi le depozitează în Afumaţi sau aproape de Giurgiu. Proprietarul, după şocul de a nu-şi găsi maşina şi fără nici o notificare despre respectiva manevră, trebuie să meargă într-una din aceste două locaţii, după cum îi este soarta şi norocul: taxa de depozitare este de 500ron sau respectiv 1000ron şi se măreşte cu fiecare zi de întârziere.

Pentru 2010 se promit câte în lună şi în stele, nimic însă nu poate fi adevărat. Va fi doar mai rău, căci vom avea de plătit şi datoriile făcute în 2009. Bugetarii vor fi şi mai rău loviţi, aşa au fost şi în alte ţări înaintea noastră, problema este că sunt luaţi de guvernanţi ca un tot unitar, fără a discerne diferitele categorii. Printre bugetari există şi medici şi profesori care au salarii mizerabile. În urmă cu vreo două săptămâni vorbeam cu o prietenă , medic rezident, care are în mână  exact acelaşi salariu ca şi mine: 800ron. Unde mai putem noi scădea? Şi am privit cu stupoare greva de la metrou care a paralizat tot oraşul , pentru ceea ce mie mi se pare o extravaganţă în acest moment când toată ţara este într-o asemenea criză , când atâtea categorii de oameni abia o duc de pe azi pe mâine. Această grevă a dat în guvernanţi sau în conaţionali? Dacă medicii de la urgenţă ar face acelaşi tip de grevă de la 4 la 16? Mulţi medici au salarii mai mici decât cei care lucrează la metrou şi … munca lor zilnică inseamnă să salveze vieţi omeneşti. Educatorii, învăţătorii, profesorii…ne formează copiii. Şi toţi au salarii mai mici decât cei care lucrează la metrou.  Acelaşi lucru se întâmplă şi în cultură, dar cine se mai preocupă de o mână de oameni?

Ceea ce nu-mi place mie în tot acest circ preelectoral este că ni se aruncă gogoşi de către cei mai mulţi candidaţi, care ne iau de proşti cu aceste planuri fanteziste ale lor despre cât de bine ne vom redresa economic în 2010, contrar căderii mondiale. „Piticii sovietici sunt cei mai înalţi pitici din lume.” Aşa şi noi  cu ridicarea economică din 2010!

Ioana Maria Lupaşcu

Italia: recensământ pe baze etnice discriminatorii la novara

Comunicat de presă

Partidul Identitatea Romaneasca îşi exprimă profunda indignare faţă de iniţiativa “Inspectoratului Învăţământului Public” al provinciei Novara de a impune efectuarea unui recensământ pe baze etnice discriminatorii a tuturor elevilor străini din şcoli, chiar şi a acelora ai familiilor mixte, cu un singur părinte străin, aşa cum arata cotidianul local AGENFAX.

„Ne întrebăm”, declară secretarul general al PIR, Mihai Muntean, „dacă nu cumva următorul pas va fi obligativitatea purtării la vedere a stelei galbene de către elevii români, ţinând cont ca sunt primele victime ale acestei aberante iniţiative rasiste”.

Cerem autorităţilor competente şi mass mediei italiene să intervină pentru combaterea şi stoparea acestor “iniţiative” pe cât de instrumentale pe atât de rasiste.

Cerem în acelaşi timp autorităţilor româneşti, candidaţilor la preşedinţie, europarlamentarilor români, guvernului (chiar şi) provizoriu cât şi partidelor politice care au filiale în Italia, preocupate exclusiv şi excesiv cu campania electorală, să intervină la cel mai înalt nivel, în apărarea demnităţii umane a cetăţenilor români, a familiilor, a copiilor noştri din şcolile italiene, ale căror voturi se luptă să le obţină, fără însă a dovedi concret că le merită.

Sursa articolului: http://www.agenfax.it/content/view/26957/240/

Partidul Identitatea Românească

Secretariatul Naţional

PD-L: William Branza ”consolideaza colaborari” in diaspora



Partidul Popular din Spania si Partidul Democrat Liberal din Romania si-au consolidat colaborarea.

In cadrul intalnirii care a avut loc marti, 17 noiembrie, la sediul central PP din Spania, intre Mariano Rajoi, presedintele popularilor din Spania si democratul liberalul, William Brinza, presedinte PD-L Diaspora, s-a oficializat sustinerea reciproca dintre cele doua partide.

Partidul Popular Spaniol, prin presedintele Mariano Rajoi, il sustine la alegerile prezidentiale pe presedintele Traian Basescu, promotorul in Romania al valorilor si principiilor Partidului Popular European. In urma discutiei care a avut loc timp de aproximativ o ora s-au punctat patru mari obiective:

- Sustinerea presedintelui Traian Basescu de catre Partidul Popular din Spania si a candidaturii acestuia la alegerile prezidentiale din acest an.

- Consolidarea prieteniei dintre cele 2 partide, respectiv PD-L Romania si PP Spania, prin sustinere reciproca in actiunile si proiectele politice viitoare, urmand ca organizatiile PP si PD-L de pe teritoriul Spaniei sa demareze, intr-un timp cat mai scurt, proiecte politice comune.

- O proiectie mai clara a mediului de afaceri si a investitiilor din Romania.

- Invitatia facuta de catre PD-L prin presedintele PD-L Diaspora, William Brinza, lui Mariano Rajoi de a vizita Romania si Partidul Democrat Liberal in 2010, data urmand a se stabili ulterior.

„Prin aceasta intalnire de o deosebita importanta pentru cele doua partide s-a pus punct speculatiilor lansate de catre socialisti si zvonaci ca PP nu il sustine pe presedintele Traian Basescu si candidatura acestuia si ca intre celedoua partide nu ar exista o legatura puternica si o reala prietenie. Intelegerea reprezinta o dovada vie a relatiei puternice care exista intre partidele noastre care promoveaza valorile crestin democrate si a sprijinului reciproc pe care ni-l vom acorda. Multumesc celor care s-au implicat pana acum in a gasi solutii ca cele doua partide sa straga legatura si le promit totala mea sustinere pentru a intari fortele politice de dreapta”, a declarat presedintele PD-L Diaspora, William Brinza.

Cu aceasta ocazie William Brinza i-a inmanat lui Rajoi scrisoarea de multumire din partea presedintelui PD-L , Emil Boc.

FOTO: Mariano Rajoi si William Brinza

Birou presa PD-L Diaspora

 

Mesaj de la presedintele Romaniei Traian Basescu pentru romanii din toata lumea

Femeile şi bãrbaţii României zilelor noastre

Au fost vremuri când bãrbaţii sãrutau mâna femeilor, se ridicau de pe scaune când o doamnã intra sau ieşea din încãpere. Au fost vremuri când pasiunile ascunse se revelau prin versuri, când dezgolirea gleznei stârnea emoţie. Au fost vremuri când onoarea unei femei se apãra în duel. Au fost vremuri. Au fost. În acele vremuri primul bãrbat era şi ultimul şi probabil singurul soţ. Acum dupã ce probezi unul, doi, trei, te cãsãtoreşti cu al douãzecişicincilea sau al douã sutecincizecilea, dupã doi-trei ani divorţezi şi numãrãtoarea se reia. Se câştigã experienţã, se zice. Şi se trãieşte viaţa. Aiurea, şi cu o unicã relaţie nu se câştigã experienţã? Ba chiar mai multã, când cu demnitate, respect, corectitudine doi oameni trag la aceeaşi cãruţã.

Mama mea spunea adesea cã bãrbaţilor români din ziua de azi li se pare cã li se cuvine supunerea femeilor. Eu cred cã ei sunt stricaţi în primul rând de femei : pornind de la mamã şi bunici şi ajungând pânã la iubite şi soţii. Femeia gãteşte, face curat, carã sacoşe, schimbã becuri, îl îmbracã şi-l mângâie, tace când el o înjurã şi se uitã dupã picioarele alteia care tocmai trecea pe stradã, nu cere apreciere, munceşte ca salahorul la serviciu, aduce şi bani acasã, unde ajungând e din nou salahor, îl aşteaptã cuminte când el pleacã cu bãieţii în oraş, se machiazã de cum se trezeşte, îl urmãreşte, îi scormoneşte prin buzunare şi în telefon, umblã îmbrãcatã ca o paraşutã de pe centurã ca el sã nu se mai uite la alte picioare ci doar la ale ei.

El? El…e suficient sã existe. Ea acceptã sã fie şi servitoare şi sã fie şi înşelatã sau bãtutã pentru binele cãsniciei. Care bine? Care cãsnicie? Bãrbatul român are drepturi, nu şi obligaţii. În perioada în care am fost însãrcinatã am fost uimitã de nepãsarea bãrbaţilor îm general. Aproape niciodatã nu am avut parte de vreo facilitate, nici mãcar prea des de oferitul scaunului în autobuz, dar am fost zilnic stupefiatã de nesimţirea de care dãdeau dovadã bãrbaţii. Cred cã nu a fost zi sã nu am mãcar unul sau douã exemple de bãrbaţi de diferite vârste care mã împingeau cât puteau de tare sã o ia înaintea mea, care intrau la coadã fix în faţa mea fãrã sã aştepte la rând, eu fiind în luna a noua de sarcinã …Şi mã întrebam , pe ei oare nu tot o femeie i-a educat? Nu trãiesc cu o femie în casã? De unde nesimţirea asta crasã? Mãrturisesc cã cei din strãinãtate nu sunt la fel , dar nici femeile din strãinãtate nu sunt ca cele de pe la noi . Adicã au respect de sine , îşi cunosc propria valoare , nu aşteaptã şi nici nu se isterizeazã în tãcere , spun ceea ce doresc şi ştiu ce sã îşi doreascã .

La început a fost comunismul, care interzicându-L pe Dumnezeu şi promovând materialismul,  a distrus instituţia cãsãtoriei, propovãduind amorul liber. Tot comunismul “ a eliberat” femeia şi a adus-o sã lucreze cot la cot cu bãrbatul în fabrici , uzine , pe şantiere. Completarea a fost fãcutã de faptul cã mare parte a elitei a luat drumul închisorilor sau pe cel al exilului, rãmânând inculţii şi bãdãranii sa fie exemple de comportament.

Catastrofa aceasta a fost împlinitã apoi de feminism. Egalitatea cerutã de feminism a fãcut ca bãrbaţii sã nu mai deschidã uşile în faţa doamnelor, sã nu le mai tragã scaunul când se aşeazã la masã, sã nu mai plãteascã contul , sã nu se mai ridice de pe scaun când o doamnã intrã în încãpere. Ei se penseazã, ele se fac boxeri. Şi asta este considerat un mrae câştig şi un mare progres. De unde şi pânã unde sã fie femeia egalã cu bãrbatul? În drepturi da, dar atât. Nu suntem creeaţi identici, ci complementari; de ce sã ne încãpãţânãm sã facem aceleaşi lucruri? Egalitarismul acesta în care ea dezãpezeşte maşina iar el stã şi se uitã cu mâinile în buzunar şi eventual vorbind la celular a “eliberat” femeia de la statutul în care i se purta respect la cel de sclav bun la toate .Totuşi deşi feminismul a venit din vest, starea de lucruri stã un pic diferit prin alte pãrţi. Pe de o parte aici femeile nu se transformã singure în cârpe de şters pe jos şi nici bãrbaţii nu sunt mitocani, nerespectoşi şi apreciazã, se strãduiesc sã cucereascã. Totuşi feminismul în vest are multe pãrţi bune, dar care la noi nu au ajuns şi ceea ce a ajuns a luat o formã monstruoasã, care pe zi ce trece, se schimonoseşte şi mai tare. În goana dupã aparenta perfecţiune fizicã, obţinutã artificial, respectul de sine al femeii a scãzut vertiginos. Generaţia tânãrã, cu buzele pe toatã faţa, cu sânii ca pepenii, cu fustiţe minuscule, topuri abia vizibile se transformã în marfã de galantar. Crezând cã asta este tot ce poate oferi unui bãrbat, se reduce singurã la acest nivel. Şi cum este evident, abia asteaptã sã fie luatã de pe raft chiar şi numai pentru o noapte şi atunci bãrbatul … de ce s-ar mai strãdui?

Ioana Maria Lupaşcu

Donaţie de carte la Scoala Italiana “Aldo Moro” din Bucuresti

Una dintre poveştile Silviei Kerim, “Puf”, ediţia bilingvă, a fost oferită cadou copiilor de la Şcoala Italiană “Aldo Moro” din Bucureşti. Evenimentul cultural a fost organizat azi, 16 noiembrie, de compania Smith&Smith, cea care a sponsorizat editarea şi traducerea acestei cărţi. Smith&Smith a sprijinit şi lansarea volumului la Centrul Comercial şi Social LA STRADA din Roma, acolo unde “Puf” şi Silvia Kerim au fost primiţi cu căldură de românii din Italia.

Succesul de care s-a bucurat această iniţiativă în Peninsulă a dus la donaţia de carte care a avut loc de data aceasta la Şcoala Italiană “Aldo Moro”. “Aici învaţă peste 70 de copii proveniţi din familii mixte – mame românce şi taţi italieni. Avem şi câţiva elevi români”, a declarat Tina Savoi, directoarea instituţiei. Micuţii din clasele I-IV au primit din partea Smith & Smith ediţia bilingvă a cărţii “Puf”, cu autograful Silviei Kerim, care s-a aflat în mijlocul copiilor. Ei pot acum, călătorind în lumea basmului, consolidându-şi în acelaşi timp cunoştinţele de limbă italiană şi română.

“Puf”, o povestire de neuitat se adresează şi şcolarilor români şi italieni care trăiesc în Bucureşti şi care vor să înveţe sau să reînveţe fie limba română, fie limba italiană. Silvia Kerim este autoarea a peste 20 de volume (cărţi de poveşti pentru copii, traduceri şi memorialistică) şi coautoarea (alături de Marius Ţeicu) a unor musical-uri pentru copii: “Mary Poppins”, “Micuţa Dorothy”, “Gulliver în ţara piticilor” şi “Frumoasa din pădurea adormită”. Piesele s-au jucat şi se joacă pe mai toate scenele importante ale ţării.

“Puf” reprezinta o călătorie iniţiatică plină de învăţăminte. Pe parcursul acesteia, copiii sunt îndemnaţi să descopere natura, să ocrotească animalele, să respecte cultura şi să-şi iubească familia. Realizată în ediţie bilingvă română-italiană, bogată în ilustraţii sugestive, cartea are ca scop, pe lângă caracterul educativ al conţinutului, şi o componentă culturală cosmopolită: familiarizarea celor mici în acest mod aparte, prin intermediul unei lecturi fascinante, cu tainele limbii italiene.

Biroul de presa Smith&Smith

Interviu cu Sheilah Kast si Jim Rosapepe despre 1989, caderea comunismului din Romania

Corespondentul CNN, Bob Franken, i-a intervievat  pe autorii cartii ”Dracula is Dead”

ROMANUL, SPANIA SI INTEGRAREA

 

După revoluţie Spania a devenit un DORADO al românilor. Odată cu aderarea României la UE, mulţi îşi închipuie că graniţele se vor topi şi vor răsări bani prin toate coclaurile. Ajunşi în Vest, constată fiecare pe pielea lui că, pe lângă greutaţile găsirii unui loc de muncă sigur şi plătit cât de cât – experienţa trăită şi acasă –, mai au de înfruntat zeci de alte probleme care în ţara lor nu există: bariera lingvistică, atitudinea ostilă a celor deja aici…, cu alte cuvinte tot ceea ce inseamnă condiţia de imigrant. Oricât de în UE am fi, vor muri înca mulţi prin şanţuri de foame, epuizare sau ucişi de bandele mafiote, din întamplare sau nu…

Românul, Spania şi ecuadorienii

V. a plecat în Spania cu gând de muncă “pe bani”. Că în ţară, cu firma lui n-a facut nici doi lei să aibă ce aduna seara langă un ceai de tei. A purces la drum cu 250 euro în buzunar – şi aştia împrumutaţi! –, a luat microbuzul unei firme pirat de transport internaţional şi după trei zile şi două nopţi a ajuns în Madrid. Acolo lume de tot felul. Şi românii ca mărarul, peste tot. Nu i-a fost greu să dea peste un patron român cu firmă de construcţii ( sic!). A lucrat şase zile, a înteles că plata se face după ce plăteşte locuinţa şi garanţii peste garanţii, a înteles că nu poate trimite curând bani la familie şi a plecat lasând munca lui de o săptămână în voia sorţii. Ajunge la sora lui, în sudul Spaniei. Acolo dă o probă de lucru pentru firma de construcţii a unui ecuadorian. Este luat ca “oficial de primera”, adică meseriaş calificat. I se promite un salariu de 65 euro pe zi. Grozav pentru sudul Spaniei! I se promite contract dupa aderare, promisiuni de ajutor substanţial pentru bietul om şi familia lui ramasă acasă.

V. prinde curaj după ce trimite 500 euro în ţară la familie şi îşi cheamă nevasta cu fata şi soacra în Spania. Ecuadorianul promitea marea cu sarea, că tot era Marea Mediterană la trei paşi de oraş… După prima rundă de bani s-a instalat o inerţie, dar doar la plaţi. Munca era cât pentru douazeci de oameni. Românul muncea pe rupte şi mânca mai mult în week-end-uri, când făcea pe bodyguard-ul două nopţi pe saptămână la discoteca soţiei patronului.

Nevasta la orizont

Femeie ascultătoare, nevasta românului autoexilat în Spania lichidează tot în ţară şi pleacă după soţ lasând acasă fiica şi mama. Motivul pentru care nu au plecat toate trei în Spania a fost simplu: ecuadorianul îl prinsese suficient de bine pe român şi fiind convins că nu are cum să îl mai piardă, refuza sistematic să-i mai dea vreun ban, chiar şi pentru drum. Nevasta zidarului, cu viaţa într-o valiză, cu sufletul vraişte şi negre presimţiri, a plecat (fara bani de drum!), ca odinioară Vitoria Lipan, să îşi caute bărbatul şi să adune ce se mai putea aduna din cioburile vieţii lor sfărâmate. După 43 de zile de muncă de ocnaş, plătit o singură dată, românul pune piciorul în pragul ecuadorianului patron şi îşi cere banii, peste 1400 euro, după calculele lui! Evident, calculele patronului au fost altele şi s-a ajuns la scandal…, scandal făcut tot de ecuadorianul din Spania.

Când eşti în ţara ta şi nu reuşeşti pentru că este greu, că nu ai o bază materială sau “oameni”, relaţii, sau pentru că “nu se poate pentru toţi”, te doare pentru că e ţara ta. Ţi se pare nedrept, ca şi cum ai fi tu cel mai oropsit copil din familie. În altă ţară ţi se pare normal să răzbeşti greu, să fii păcălit, minţit, privit cu dispreţ, dar doar de băştinaşi. Când ţi se întamplă toate astea din cauza unui conaţional “ajuns”, “făcut”, mare boss în altă ţară, sau din cauza altui imigrant, unul ca şi tine, care la rândul lui a avut o primă zi în altă ţară, aceeaşi temere, aceeaşi dorinţă de a răzbi, deja e prea mult! Simţi că lumea e pe dos, că nu e logic, că nefirescul întunecă orice urmă de raţiune. Şi devii ca un animal, dominat doar de instinctul de conservare. Uiţi vise şi idealuri, valori, cultura ţării tale, (uiţi că vine Crăciunul! Care Crăciun?, Paştele, care Paşte?), uiţi de ce ai plecat de acasă. Te pierzi cu totul în mulţimea pestriţă şi alergi spre nicăieri fugind de tine, de realitate, de neputinţă, de neşansă. Mii de oameni trăiesc aşa. Îi vezi peste tot scociorând după 25 de cenţi să-şi ia unica masă la … câte zile?!…asta daca au cenţii ăia!

V. locuieşte acum cu nevasta într-o casă cu două familii marocane, expus unor pericole evidente, fără bani şi serviciu, într-o cruntă mizerie, cu 300 euro pe luna chirie, cu bucătărie şi wc la comun…în Spania! Au aşteptat amândoi 1 ianuarie 2007 când, sperau ei, spaniolii vor accepta să îi angajeze undeva. Că doar vor fi şi ei europeni… De ecuadorieni patroni sau de alte naţii nu mai poate fi vorba.

Românii se mută în Vest…

Rămâne pământul pe care toţi îl iubesc. Este al lor cu adevărat doar când sunt departe. Paradoxal, nu-i aşa? Ei, care nu au nimic în ţara lor, au toată ţara când nu mai sunt acasă. Asta îi ţine în picioare. Dar nu pleacă! Nu se întorc! Toţi par cuprinşi de sentimentul de A NU PLECA! Nu ţine de performanţă. E o stare aparte, dar nu e luptă, sau cel puţin nu una evidentă, nici măcar conştientă. E un fel de renunţare. Simţi insinuându-se o întrebare cumplită: “Dacă nici aici, atunci unde?”.

În Vest înveţi să trăieşti clipa! Ai cinci euro? Intri în supermarket şi iei ceva, nu conteaza ce iei, contează că eşti printre cei care îşi umplu coşurile cu de toate. Iei şi tu o “barra de pan” ( bara de pâine), o punguţă cu cremvurşti de 23 cenţi (spaniolii îi cumpără pentru câini) şi te simţi atunci aproape normal. Dar acest lucru se întâmplă doar de 2-3 ori pe săptămână. În restul timpului alergi după un loc de muncă sau deja munceşti undeva şi te rogi Dumnezeului spaniol – ca să te înţeleagă! – să-ţi dea patronul banii promişi, să nu fie ca ultimul, ca penultimul, ca… primul!

Trăiesc români în Spania de 10 ani şi tot zilieri sunt, tot prin boscheţi dorm sau se chinuie, dar nu pleaca! De ce?! Pentru că nicăieri în lume, cred ei, nu există atâta marmură şi gunoaie laolaltă. Nicăieri în lume nu există atâta bogaţie şi sărăcie laolaltă… Sau aşa simţi tu, românul pribeag prin Spania. Nicăieri nu vezi atâta rahat de câine fără să vezi un câine măcar, de ai impresia că l-au adus românii cu ei, să mai cureţe Bucureştiul! Unii se căsătoresc uitând de familiile de acasă, de soţi, soţii, copii şi îşi fac alte familii, alţi soţi, soţii, copii. Nu contează actele, nu contează nimic în afară de clipa de faţă.

Se trăieşte alert, superficial. Dintr-o dată ţi se pare că ţi-ai irosit toată viaţa stând şi întrebându-te în loc să cauţi răspunsurile.

Text si foto:

Liana MÂNZAT

PD-L are o noua filiala la Oxford-Londra

PD-L Diaspora şi-a mărit echipa. Din data de 3 noiembrie 2009 are o nouă filială PD-L Oxford Londra, al cărei preşedinte este Ovidiu Gogu ales în prezenţa preşedintelui PD-L Diaspora William Brînză (foto).

Deputatul de diaspora împreună cu echipa nou format au stabilit planul de campanie care a demarat imediat dupa votarea Biroului Permanent PD-L Oxford Londra. Susţinătorii  preşedintelui Traian Băsescu, coordonaţi îndeaproape de membrii PD-L Diaspora, au împânzit Londra şi suburbiile ei cu afişele lui Traian Băsescu, iar membrii noii filiale vor merge periodic în mijlocul comunitaţii pentru a le vorbi conaţionalilor noştri despre cât de important este să-şi exprime opţiunea politică.

“ Preşedintele tuturor românilor Traian Băsescu vă înţelege foarte bine situaţia având în vedere că în calitate de comandant de nava a fost ca şi dumneavoastră mult timp plecat din ţară , departe de familie şi îşi doreşte ca românii din diaspora să vină în număr mare la vot.Dumneavoastră puteţi compara  sistemele ţărilor în care trăiţi cu cel din România, iar Traian Băsescu vrea să continue modernizarea României, să elimine privilegiile şi inechităţile care i-au determinat pe români să plece din ţară şi poate face toate acestea daca pe 22 noiembrie şi pe 6 decembrie îi acordăm din nou încrederea” a declarat William Brînză.

Deputatul de diaspora le-a vorbit românilor strânşi în număr mare despre cât de important este ca România să aibă un Parlament Unicameral cu maxim 300 de parlamentari. “A simplifica Parlamentul inseamnă a continua procesul de modernizare al clasei politice care a început odată cu introducerea votului uninominal”, a declarat deputatul William Brînză.

Românii din Marea Britanie şi-au exprimat încrederea că în România corupţia şi birocraţia vor fi eliminate pentru ca acestea au fost două din principelele obstacole care au frânat dezvoltarea României.

Conaţionalii noştri i-au mulţumit deputatului pentru demersurile pe care le-a întreprins pentru suplimentarea numărului secţiilor de votare destinate românilor din străinătate. Nu sunt suficiente, dar este o măsură prin care se arată respectul faţă de românii din afara graniţelor ţării care ani de-a rândul , prin banii trimişi în ţară, au susţinut economia României.

În Marea Britanie sunt aproximativ un million de români. Aceştia pot vota în 8 secţii de votare, 3 în Londra, Canterbury, Cardif, Leeds, Birmingham şi Glasgow.

 

Birou presa PD-L Diaspora

Organizatia pentru romanii din strainatate

italia: Manipularea prin “cenzura informării cetăţenilor“ nu mai poate fi acceptată în Romania secolului 21

Comunicat de presă

Partidul Identitatea Românească din Italia solicită autorităţilor instituţionale ale României, instituţiei prezidenţiale, guvernului ei provizoriu, parlamentului şi partidelor politice să respecte prevederile articolului 31 – ”Dreptul la Informaţie” din Constituţia României şi al art. 19 din “Declarația universală a drepturilor omului” şi sa înceapă o amplă şi capilară campanie de informare a populației cu privire la TOATE modalitățile de expresie a voinței electorale, între acestea numărându-se şi “votul în alb” cu semnificația sa civică şi politică.

Cetățenii României au dreptul să primească toate informațiile necesare în vederea exercitării în deplină cunoștință de cauză a dreptului la vot. Trecerea sub tăcere a informației complete şi obligatorii referitoare şi la “votul în alb” alterează şi manipulează procesul electoral şi contravine legilor fundamentale ale oricărui stat liber şi democratic membru al Uniunii Europene.

Manipularea prin “cenzura informării cetăţenilor“ nu mai poate fi acceptată în Romania secolului 21. Alegătorii nemulţumiţi de oferta electorală trebuie să ştie că au la îndemână, au dreptul şi pot folosi un instrument democratic şi legitim de expresie a opţiunii lor electorale, “votul în alb”.

Statul Român are datoria să informeze şi încurajeze cetăţenii să-şi exercite dreptul la vot în toate formele sale de expresie.

Partidul Identitatea Românească intenţionează să informeze Parlamentul European şi Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în vederea declanşării unui proces de monitorizare şi informare corectă, completă şi transparentă din partea autorităţilor României a cetăţenilor ţării asupra tuturor formelor şi modalităţilor de exprimare liberă şi în cunoștință de cauză a dreptului la vot!

Partidul Identitatea Românească

Secretariatul Naţional – Mihai Muntean (foto)

ROMA, 12 noiembrie 2009