Revista romanilor de pretutindeni ROMANIA IN CONTACT isi inchide activitatea dupa 7 ani

DSC_67483 Noiembrie 2017

Publicatia ROMANIA IN CONTACT, unica revista dedicata romanilor de pretutindeni isi inchide activitatea dupa 7 ani petrecuti sub umbrela asociatiei socio-culturale cu acelasi nume. Revista a ajuns la maturitate si porneste mai departe la nivel international intr-o aventura noua, cu alt nume si un concept reslefuit care are ca directie zona afacerilor si turismului romanesc in lume.

“Dupa 7 ani de efort independent am ajuns in punctul in care am primit suficienta atentie si apreciere pe plan international pentru a ne repozitiona editorial pe scara lumii. Astfel, in data de 1 noiembrie am punctat la Bucuresti, in cadrul unui eveniment restrans de networking & cocktail, finalul unei etape importante a publicatiei ROMANIA IN CONTACT. Din 2018 revista nu va mai avea un cost, va fi oferita cadou unui public select , isi va schimba numele si nu va mai fi conectata doar cu Romania. Am constatat ca de-a lungul celor 7 ani ne-am facut foarte multe legaturi internationale si putem sa directionam eficienta muncii noastre in actiuni ce nu tin neaparat de numele tarii noastre, dar catre Romania, astfel neexistand pericolul de nisa. Daca in tot acest timp am investit individual aproximativ 200.000 de euro, in urmatorul cincinal vreau sa ajung la un profit de un milion de euro si foarte multe actiuni super pozitive pentru tara mea”, a declarat Daniela Vitelaru fondatorul publicatiei si presedintele Asociatiei Romania in Contact.

DSC_6715In aprilie 2018 va fi lansata la Bucuresti noua revista internationala si filmul Romanian Leadership. Se va porni apoi intr-un tur international de prezentare care va cuprinde mai multe tari: Marea Britanie, Italia, Spania, Germania, Franta, Olanda, Belgia, Danemarca, America. Publicatia nu va mai avea ca focus diaspora romaneasca, ci afacerile si turismul romanesc in lume.

 

Alina David

 

 

 

 

Advertisements

The advertising is me! And the bad advertising is only about me, but is not me!

92457284-newspaperCâteodată mă uit pe geam dimineața când îmi beau cafeaua, parcă în gol, pierdută și mă surprind așa…rătăcită, prizonieră într-o zi care nu e a mea…si, deși știu unde sunt, mă întreb ce naiba s-a întâmplat cu viața mea?

Bună. Mă numesc Daniela Vițelaru și, dacă mă cauți pe net, din persoana excepțională care am fost, am ajuns (ar vrea ei) o ratată. Nu, nu cu voia mea, ci forțată, împinsă, maltratată de tasta spurcată a internetului. Și a jurnaliștilor aproape inexistenți din diaspora… Nu dați click pe materialele acelea, pentru că ei fac vizualizări la mizeriile scrise și vând publicitate firmelor suficient de proaste care îi fac, încă, să existe pe piață. Și, ne mai întrebăm de ce este ”mass-media” într-o ipostază națională (și internațională) de vomă.

Ți-a ruinat vreodată, cineva, într-o clipită, vreun vis construit cu foarte mare greutate, în timp? Mie, da. Toate visele deodată. Sau, cel puțin, cele dintr-un an. Din 2016. Forțată de împrejurări, aproape falită, m-am repatriat temporar de la Londra, după vreo 13 ani de diaspora.

Am primit anul trecut o lecție de mulți bani și de foarte mulți dușmani. Ce ciudat, că, până acum nici nu exista în vocabularul meu personal cuvântul ”dușman”. Dar, după această situație, am învățat că poveștile de succes, se scriu după multă suferință.

Deși urlu în interior, mi-am promis să nu mă las și să o iau de la început. Cu dureri uriașe de stomac, cu viața profesională în bucăți, dar cu un zâmbet, un zâmbet larg, pentru că am de ce. Sunt iubită, apreciată, respectată în lume. Iar…ceea ce citiți despre mine pe net, urât, nu este povestea mea.  Este povestea lor, a unora, despre mine. Povestea mea, o să v-o spun eu, pentru ca EU am trăit-o, nu ei. Pentru că eu trăiesc frumos, constructiv, pozitiv. Și, o să vă mai spun că, dacă îți bagi nasul unde nu trebuie, violent, în viețile altora, câteodată s-ar putea să dai peste unul ca mine, care nu se lasă până nu își face dreptate. Poate nu ați înțeles nimic din ce am spus până acum, dar povestea abia acum începe…

Am plecat din România în 2004. Aveam un loc de muncă destul de călduț la Antena 1, ca redactor-documentarist la matinalul ”Canalul de știri”. Salariu bun, casă, masă, viață de tânăr, chiar și un iubit cu gânduri mari. Pe la 20 și ceva de ani, nu îți trebuie mai mult, nu? Prima oprire a fost în Italia, la mama – să îi dea Dumnezeu sănătate că a fost o luptătoare și a deschis drumurile familiei. În Italia am făcut un master în modă – chiar în capitala modei italiene, la Milano. La Istituto Europeo di Design am descoperit lumea, la propriu. Aveam în clasă 28 de naționalități – a fost o minunăție perioada aceea și toate altele care au urmat.

În perioada masterului a trebuit să fac o călătorie, la alegere, într-unul din marele orașe ale lumii unde au loc fashion weeks. Așa am ajuns să plec la Londra, pentru a compara Milano Fashion Week din anul 2007, cu London Fashion Week din acel an. Wow, ce șoc cultural a fost atunci. Am simțit că aparțin acelei societăți, nu știu să explic de ce și cum, un sentiment pe care nu îl mai avusesem pană la acea dată…Mi-am spus în sinea mea ca voi reveni, definitiv, să trăiesc acolo. Un gând curajos care, ca mai toate gândurile mele curajoase, s-a împlinit.

După masterul din 2007 am fost sunată de un nene să îmi propună un post de redactor la Adevărul, redacția Milano. Dumnezeu să îl ierte pe Patriciu câți bani a spălat pe la Milano, într-o redacție condusă de acest nene cu 12 clase (aveam să aflu asta mai târziu). Mi s-a părut o provocare, așa că am acceptat. Dar n-am rezistat mai mult, nici nu aveam cum – nu îmi plac oamenii fără viziune, iar acest nene avea din plin…lipsă…Mi-am dat demisia după 6 luni. Cu un simplu telefon mi-am aranjat să fiu corespondent pentru Cotidianul din Italia. Mi-a fost dat mai mult spațiu, eram fericită că puteam să scriu povești frumoase, utile, motivaționale, constructive. Nu aveam pile, pur și simplu m-a ajutat CV-ul – aveam o facultate de jurnalism terminată, un master, câteva cursuri de specializare în TV, redactare de știri etc., lucrasem pe la câteva instituții de prestigiu, logic că aveam șanse. De ce n-aș fi avut? Era perioada aceea – 2008 – când toată lumea se uita cu un ochi mirat la diaspora și o descoperea, îi simțea potențialul…După un an și jumătate la Cotidianul…nu am mai putut. Simțeam că am aripi să zbor, ca lumea e mare, că pot mai mult, că trebuie mai mult. Mă plictiseau cumplit ”colegii” jurnaliști din diaspora, care erau inexistenți, erau niște scriitori inventați și fără talent care au pus mana pe câte un blog și pe care l-au transformat în mitralieră. Distrugeau tot, nu făceau presă, făceau radio Șanț – știți voi, ca la mamaia voastră la țară, unde babele inventează la portă știrile zilei și toată lumea, tot satul intră forțat într-un malaxor mare și sunt tocați mărunt pentru ce au făcut și pentru ce nu au făcut – așa afli și tu, de la presa de Șanț chestii despre tine pe care nici măcar tu nu le știai. Impresionant, nu? Pe dracu, o mizerie.

Așa am lansat revista ROMANIA IN CONTACT. Mă săturasem de rele, de presă de scandal, de lucruri urâte și distructive. De Berlusconi care își făcea campanie electorală pe spatele comunității – și așa vai de ea – de români din Italia. Iar ”jurnaliștii” autointitulați de cetățenie română lucrau ca fraierii pentru ziare de limba română conduse de italieni. Și își denigrau concetățenii… Aiurea, gratuit – așa se impuneau ei pe piață. Cu forța, să le știi de frică. Dar am înțeles mai târziu asta, am înțeles mai târziu unele lucruri care, dacă eram mai atentă, se legau încă de acum câțiva ani… Ei nu au fost și nu au rămas decât niște păduchi cu aspirații de oameni mari…

Și, iată-mă pe mine, femeie, jurnalist pasionată de penița mea – care s-a trezit să lanseze o revistă bilingva despre succesul romanilor în lume. Îmi doream să scriu doar lucruri bune despre țara mea și oamenii ei – în fond consemnarea în presă a unui furt/viol/tâlhărie nu schimbă în bine societatea care ne găzduiește, ba mai nasol, o înrăiește și ni se întoarce cu vârf și îndesat. Dar cine să priceapă asta? Păreriștii – sclavi la ziare? Nici pomeneală!

Revista bilingva ROMANIA IN CONTACT s-a lansat cu un pilot romano-italian în Italia și a avut un succes zdrobitor. Poate chiar prea mare, iar șocul ”colegilor” s-a răsfrânt în ură asupra mea. Asta aflam mai târziu.

Publicația principală din comunitatea românească din Italia este condusă de același italian care conduce publicația principală din diaspora românească în UK. Și asta am aflat pe urmă. Și, uite așa, înainte să ma fi mutat în Marea Britanie, îmi făcusem și acolo un dușman, de care aveam să aflu când am lansat primul număr al revistei în print – varianta romano-engleză – adică în 2010. O minunăție de revistă, dublă copertă, 120 de pagini, numai chestii faine despre România și românii ei din lume.

Din 2010 și până la finalul lui 2016 am trăit la Londra unde m-am mutat din Italia pentru viața la care aspiram. Planurile mele mărețe, cu chiu cu vai, multă muncă și nopți lungi, și-au găsit forma. Revista crește armonios, iar trofeul oferit de Ambasadorul României în UK pentru promovarea identității și valorilor românești în societatea britanică a adus în culmea disperării pe cei care, aveam să aflu pe urmă, așteptau momentul oportun să îmi pună piedică – prea făceam valuri și eram un personaj public apreciat.

Așa am apărut în presa de scandal – ziarele românești din diaspora sunt majoritatea tabloide, de bâlci, nimic constructiv – și toată viața mea s-a schimbat total. Practic am fost nimicită. Dintr-un angajator dorit am devenit un angajator urât de toată pleava cititoare de can-canuri și enormități scoase pe bandă rulantă de ”presa din diaspora”. Povestea este mult mai lungă, sunt câteva personaje implicate, mărturii false, un proces pe rol în UK de 250.000 de lire sterline pentru umilire publică, denigrare, calomnie, atac la persoană, instigare la ură. În Marea Britanie legea nu se joacă. Și nici eu nu mă joc.

După succesul revistei, un alt succes a fost cel al școlii de televiziune pentru copii JUNIOR INTERNAȚIONAL, unicul concept educațional non tradițional dedicat copiilor românilor din lume. Deja incomodam prea mult, era prea frumos totul, prea pozitiv, constructiv, util…

Am revenit în țară într-o vacantă mai lungă, vacantă forțată. După apariția în presă toate evenimentele mele de anul trecut s-au prăbușit – și, cu prăbușirea, au început pierderile financiare. A trebuit sa îmi pun activitatea pe pauză pentru a nu cădea în depresie. Un an de zile nu am câștigat nici un ban, am trăit pe banii părinților și socrilor. La 35 de ani este traumatizant. Soțul meu a renunțat la slujba pentru a avea grija de cei doi copii, eu aproape nu mai puteam să fac nimic. Mintea mea nu concepea de ce oamenii sunt atât de răi. Un an de zile mi-am plâns de milă. Nu îmi venea să cred că numele meu pe net este o mizerie, că lumea, care nu mă cunoaște îmi va întoarce spatele instant pentru că nu va avea timp, chef și energie să investigheze cine sunt cu adevărat. Și că, lucrurile pozitive, utile, excelente făcute de mine sunt acoperite de rahat.

Până într-o zi, nu demult, când m-am uitat la cei doi copii, la soțul care nu mi-a reproșat nimic în tot acest timp, când am văzut cât de mare este dragostea lor față de mine, mi-am zis: PUNCT. Trebuie să o iau de la început cu alte forțe, cu altă stare de spirit și determinare dublă.

Și, cu lacrimi în ochi va spun: luptați pentru visele voastre, luptați până în pânzele albe. E acolo, sus, Cineva, care vă v-a răsplăti pentru ceea ce sunteți, pentru ceea ce faceți. Faceți bine, rău poate oricine!

Povestea planurilor mele se scrie de la capitolul repatrierii temporare – întăresc proiectul revistei, aplic la niște granturi, creez un afterschool în mediul rural în satul unde am copilărit la mamaia, în noiembrie transform oficial școala de televiziune pentru copii în academie cu mai multe materii de studiu și academia va deveni internațională, atât în UK, cât și în România. Mi-am reluat viața și am decis să mai rămân în România încă o perioadă, poate 2-4-6 luni, nu știu, până fundația profesională va fi întărită din nou. În final am realizat că am pierdut doar bani, eu sunt aceeași, poate mai tare decât oricând! Iar lecția, usturătoare, va fi un reper important pentru deciziile mele viitoare de afaceri.

Daniela Vitelaru

Fondator, Director Editorial ROMANIA IN CONTACT

Bucuresti, 1 noiembrie 2017: ROMANIA IN CONTACT va invita la un business cocktail

ric (1)NICE TO MEET YOU. I AM ROMANIA IN CONTACT

Te invit să ne cunoaștem la un cocktail de afaceri.

Călătorești pentru a cunoaște oameni, citești și studiezi pentru a le descoperi obiceiurile, dar câtă importanță acorzi întalnirii în sine cu reprezentanții acestor business-uri? Adevăratele afaceri se fac între oameni, nu intre branduri.

Se spune că în primele trei secunde îți formezi prima impresie despre o persoană. Se spune că primii trei oameni întâlniți, care au aceeași naționalitate, conturează imaginea țării din care provin. Nu întotdeauna întâlnești persoanele potrivite și astfel riști să creezi stereotipii la adresa unei întregi națiuni. Haideți să conturăm împreună, mai mulți, mai buni, imaginea țării noastre în interior și în afară!

ROMANIA IN CONTACT lansează, prin Campania NICE TO MEET YOU marea provocare a conectării internaționale. Astfel, își propune să cunoască tot mai mulți oameni în lumea întreagă și să se mândrească prin poveștile românilor de valoare, prin modele românești din societățile lumii și să aducă afacerile naționale la un alt nivel! Și tu poți fi parte din povestea aceasta!

Vino pe 1 noiembrie 2017 la întâlnirea de la București să îți iei ultimul număr al revistei împreună cu oportunitatea de a te expune pe o piață internațională cu deschidere către întreg mapamondul. Publicația noastră, cu sediul la Londra, va pune la dispoziția dumneavoastră pagini de reclamă în revistă, varianta de a insera pliante cu afacerile pe care le conduceți , dar și posibilitatea să fiți parte dintr-un eveniment romanesc de proporții la Londra în anul care vine.

ROMANIA IN CONTACT este publicația independentă care prezintă povești de succes ale românilor de pretutindeni, o revistă în print care a fost primită cu multă apreciere în rândul vorbitorilor de limbă engleză. Este o dovadă a faptului că românii sunt competenți și competitivi la nivel internațional. Revista este proiectul de suflet al Danielei Vițelaru, jurnalist cu peste 18 ani de experiență în comunicare la nivel național și internațional.

Din 2018 am decis să mergem cu revista la un alt stadiu. Am început, prin întâlnirile noastre prin lume, să susținem companiile românești să se facă auzite și cunoscute oferindu-le suportul, conexiunile și instrumentele mediatice de care au nevoie.

Să ne cunoastem la un cocktail și să discutam despre business-ul tău la nivel internațional!

Și pentru că vrem să fie totul cât se poate de relaxant și constructiv, am invitat un scriitor apreciat – Mircea Ivanof – care să ne prezinte ”O cale mai bună” – nume perfect pentru o carte instrument plasată artistic în contextul dat.

 

London: The Romanian Cinematheque is doing “Eastern Business”

unnamed (1)
The series of new Romanian productions presented at our Cinematheque resumes en force with the UK premiere of “Eastern Business” (Afacerea Est), the irresistibly funny, bittersweet comedy directed by Igor Cobileanski.

The film portrays two very different characters, a choir singer and a construction worker, drawn together by one absorbing goal: to make it big in business. The film won the Jury Prize (for the Best Script and Best Actor) at the 2016 Tallinn Black Nights Film Festival, one of the biggest film festivals of Northeastern Europe.

Wednesday 7 June, 7PM | Romanian Cultural Institute London

Free entry. Please book your seat here.

 

Lansarea unui proiect inedit românesc de bandă desenată încheie cea de a V-a ediție a Salonului European de Bandă Desenată

La începutul săptămânii viitoare se încheie cea de a V-a ediție a Salonului European de Bandă Desenată (SEBD).

După două săptămâni intense, pe 22 mai, de la ora 18.30, la Rezidența Scena9 din strada I.L. Caragiale nr. 32 sunt programate 3 evenimente aparte: două dialoguri așezate semantic în aria preocupărilor cu privire la situația benzii desenate de astăzi, urmate de lansarea unui BD românesc inedit.5471Galago-Magazine

Cel dintâi dialog îi așază față în față pe Johannes Klenell, editor la „Galago”, una dintre cele mai cunoscute edituri suedeze dedicate benzii desenate, și, de asemenea, editor al revistei „Galago”, una dintre cele mai vechi reviste europene de bandă desenată alternativă, și pe Mihai Leontescu, din partea Ambasadei Suediei în România.

Subiectul discuției îl constituie „Banda desenată politică din Suedia” și eforturile pe care revista „Galago” le face, de aproape 40 de ani. Lansată în 1979, revista „Galago” este cea mai renumită revistă de bandă desenată și ilustrație din Suedia, specializată în bandă desenată alternativă. În Suedia, Galago este, de asemenea, editorul principal de cărți ilustrate de bandă desenată satirică și realism social. În prezent, Galago publică circa 12 titluri de cărți ilustrate pe an. Printre cei mai importanți ilustratori suedezi publicați de Galago se numără Sara Granér și Liv Strömquist, care își expun lucrările la Festivalul European de Bandă Desenată 2017 din București.

Cel de al doilea dialog al serii îi are drept protagoniști pe Sergey Simonov, coordonatorul Proiectului RESPECT, ce dă și tema ediției din acest an a SEBD, și pe Elisabeth Marinkovic, directoarea Forumului Cultural Austriac. Tema dialogului este „Banda desenată cu tematică socială”: „Nimeni nu își dorește ca oamenii să se ucidă între ei, oriunde s-ar afla. Dar câteodată, aceiași oameni care ieri trăiau în tihnă alături de vecinii lor, pe care îi salutau, cu care mergeau pe aceeași stradă, cu care chiar se împrieteneau, se întâmplă să se înfurie unul pe celălalt, să abuzeze unul de celălalt, să se lupte și, în unele cazuri – să se înarmeze și să pornească la război.

Putem schimba ceva? Putem învăța să ajungem la un acord cu cei cu care nu suntem de acord? Cu oamenii care au opinii și stiluri de viață care nouă nu ne plac? Iar dacă nu putem, atunci care este valoarea vieții umane? Și care este, până la urmă, omul modern?

Noi, echipa și participanții implicați în proiectul RESPECT, nu cunoaștem răspunsul la aceste întrebări. Dar sperăm că aceste benzi desenate ne vor ajuta să reflectăm asupra lor împreună cu voi”, a declarat Sergey Simonov.

În finalul serii de luni, 22 mai, va avea loc lansarea benzii desenate „Povestea Emei – povestea mea e și povestea ta”.

Povestea-Emei_Alex-Ciubotariu-1024x614

Ilustrată de Alexandru Ciubotariu, „Povestea Emei – povestea mea e și povestea ta” este inspirată dintr-o poveste adevărată și a fost realizată de EUNIC România în parteneriat cu Fundaţia Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună” (Agenţia Împreună) și în cooperare cu proiectul de bandă desenată Respect Comics, cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene în România.

Agenția Împreună a fost premiată în mod repetat pentru activitatea educațională neobosită desfășurată pentru dezvoltarea comunității rome, printre care European Roma Spirit Award 2016 sau Intercultural Achievement Award 2014 al Ministerului Federal pentru Europa, Integrare și Afaceri Externe din Austria.

Invitați, la evenimentul de luni, 22 mai, de la Rezidența Scena9: Alexandru Ciubotariu, Gelu Duminică.

Cea de a V-a ediție a Salonului European de Bandă Desenată a avut loc la București în perioada 9-22 mai și a inclus o amplă expoziție reunind lucrări din 15 țări, mese rotunde, ateliere și dezbateri.

Salonul European de Bandă Desenată este un proiect al Clusterului EUNIC România (Rețeaua Europeană a Institutelor Culturale Naționale): Institutul Cultural Român, Centrul Ceh, Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez, Goethe-Institut București, Fundația Culturală Greacă, Institutul Italian de Cultură, British Council, Institutul Polonez din București, Institutul Cervantes, Ambasada Olandei în România, Ambasada Suediei la București) realizat în acest an cu participarea Ambasadei Republicii Cipru în România, Ambasadei Republicii Estonia la București, Ambasadei Finlandei la București, și cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene în România. Organizarea ediției din acest an a SEBD este coordonată instituțional de Forumul Cultural Austriac.

Parteneri: Rezidența Scena9 – Hotspot cultural BRD, Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună, Proiectul de BD social „Respect”, Asociația Jumătatea Plină, Experimental Project

Parteneri media: RFI România, Radio România Cultural, News.ro, Modernism, The Institute, Știrile TVR, Accente, Observator cultural, Ziarul Metropolis, Igloo, Revista Arta, IQAds, LiterNet, Bookaholic, Suplimentul de cultură, Ceașca de cultură, Revista Comic.

Sursa: Radio Romania Cultural