Oxford, 15th of October 2017: Ion Țiriac, Romanian billionaire , Former Grand Slam Tennis Winner Talk+Q&A

22449841_1484894728230737_1681897078193270237_nThe Oxford Guild is delighted to welcome a very special, high profile and unique guest as its first speaker of the term, Ion Țiriac, billionaire founder of a sprawling business empire that has made him Romania’s richest person and the wealthiest professional tennis player ever, former Grand Slam Tennis champion and Top 10 ranked player, architect of Boris Becker’s rise to fame, coach for Nastase, Goran Ivanisevic and Guilermo Vilas and part of the International Tennis Hall of Fame, will be speaking in a specially organised event this Sunday 15th October from 12pm. The talk and Q&A session plus reception will take place in the Danson Room of Trinity College and will be in collaboration with the Oxford University Romanian Society.

This is a truly unique and unprecedented opportunity to hear from and ask questions of such a high profile and prestigious speaker with such a fascinating story from the tennis court to the boardroom who is specially visiting Oxford this Sunday to speak to you. DO NOT MISS OUT ON WHAT PROMISES TO BE A HIGHLY INTERESTING, INSIGHTFUL AND EXCITING TALK AND OCCASION where you can hear from and ask questions of the man the Washington Post called ‘Tennis’ Mystery Man’ who made unparalleled successful transition from professional sports to high-stakes business!

Ion Țiriac started out his career as an Olympic Level ice hockey player for then Communist Romania, before making the switch to professional tennis. He became a Top 10 ranked player and won the French Open doubles tournament in 1970 with former world no.1 Ilie Nastase, before becoming a coach for stars like Nastase, Goran Ivanisevic, Marat Safin, Dinara Safina and Guilermo Vilas; as an agent, he orchestrated Boris Becker’s rise to fame in the 1980s, joining the International Tennis Hall of Fame in 2013. After ending his career as a professional tennis player, Mr. Țiriac continued his activity within the sports environment as a coach, promoter, manager, consultant and organiser of tennis tournaments. He is currently the owner of several major tennis tournaments, including the Madrid Mutua Open, one of the biggest sporting events every year. His outspoken opposition to equal women’s pay in tennis has created significant controversy in the past year. After 1989, upon retiring from sport, he build a sprawling business empire in post-communist Romania, including the country’s first private bank and its biggest insurance firm. Building on his sporting experience and contacts, he managed to become the richest Romanian in the world, with an estimated fortune of $1.5 billion that puts him in the global Forbes Top 1000 and he is the first Romanian to appear there. His business empire, Tiriac Holdings, is active in a huge range of areas from finance to real estate and car dealership.

According to the International Tennis Hall of Fame, “by definition, the word “character” can describe a person’s peculiarities and eccentricities, which in many aspects aptly summarizes Ion Ţiriac. The man known as ‘Count Dracula’ or the ‘Brasov Bulldozer’, played the part to perfection. From his bushy Fu Manchu mustache to a piercing stare, Ţiriac was an intriguing and unique “character” in tennis, melding a substantial career as a player, coach, and businessman. In early December 2014, Romania-Insider.com reported that Ţiriac had amassed a personal fortune of $2 billion, making him the richest former sportsman in the world, according to Celebrity NetWorth. Not bad for a doubles specialist who made a few million dollars on tour during the 1960s and 1970s, but whose style on and off the court led to celebrity appeal.”

The will be an opportunity for questions and if you would like to ballot for the chance to meet Mr Ţiriac and speak to him directly over drinks and take photos in a private reception please email: president@theoxfordguild.com ASAP.

Come on Sunday to learn about Ion Tiriac’s fascinating life journey, and hear his invaluable insights into sports and exciting and unique stories during the course of his career that meant he came to be the richest man tennis has ever spawned! THE EVENT IS FREE AND OPEN TO ALL!

WHEN: 12pm, Sunday 15th October 2017
WHERE: Danson Room, Trinity College, Oxford
REGISTER YOUR INTEREST HERE: https://tinyurl.com/TiriacOxfordTalk


The Contemporary Young Man and the Complete Message

mic He started painting aged 5, when a lady family friend noticed he had a talent for drawing and bought him his first set of watercolours. The first time he did a drawing, it was a helicopter, based on an image he saw in a book…

When you talk to Andrei, time flies. His message is that combination of unusual, mystery and enthusiasm, all sketched out in a coherent artistic design. He is a little over 20 years of age, and has the wisdom of an adult who has experienced life. When he talks, you notice he looks into the eyes of his interviewer as if confessing that he has “read” the other. He has a proper understanding of the messages of the subconscious; and he says about himself that he is an instinctive individual.

Andrei Voica is a painter, photographer and a student of Public Relations at one of the most prestigious universities in the United Kingdom – the University of Westminster in London. He is building slowly, but surely, an artistic mini-universe which he has also started to imagine as a business. I entered his world so that we can see what it looks like through the lens of the photo camera, through the strokes of the paint brush, and through his personal brand.

His art project is called Art Prime Gallery, a contemporary art gallery promoting young talents, he says; a sort of “giving back” to his origins. For our partner in dialogue, painting represents an experiment. “Sometimes in life, you have the impression that you cannot express yourself sufficiently through words. Painting is like a platform, a method of communicating specific ideas. Here you can become whoever you want to be without encountering any barriers. Within the artistic act I see myself in the role of a creator, I can have total influence over the medium in which I am building,” Andrei tells us.

He remembers with pleasure the painting teacher, Vladimir Us, who made him develop a new vision of art by encouraging him to free himself of stereotypes. “We are set with many frames of reference according to which we conduct ourselves automatically, whereas, in fact, we have to have the freedom to express ourselves as we desire. Man is like an onion, he has many layers. These layers are the filters through which we see the world. But these filters are, mostly, imposed by others. The moment you have the courage to free yourself from these filters, you manage to see the world just as you truly see it, through your own personal filter. I respect concrete painting, realist painting. Abstract painting is, however, connected to the subconscious – an abstract image transmits emotions. It is clear that realist painting can also transmit emotions, but in abstract painting you are the one who has to do the building-up. I rely a lot therefore, on subconscious reactions.”

SamsaraA routine symbol of his artistic message is the eye. The element that identifies him is light, which he sees as an energy, and his paintings are metaphorical attempts to transmit this energy. His favourite painting is one he hasn’t yet completed. He dreams of an oeuvre that would be valued at millions of dollars, and he considers that it is the artist’s reputation which brings that value.

What elements determine the estimation of a price with many zeros for a painting? 

Reputation. Everything has to do with reputation and history. Reputation is built through PR. There are works whose value is not perceived directly. And artistic value is a very relative thing. It is enough for somebody who can make an impact in society to say something aloud, and it will suddenly become mass culture. Everybody knows Mona Lisa. Is it the most super painting of all times? Maybe yes, maybe no. But it has been very well promoted, the painter had a story. Everything is connected to the painter’s reputation.

How does an artist get to be a role model? What is it that can make him a genius?

Genius is also something relative. In a contemporary context, the brand element matters very much. It is an image exercise, an image strategy. There are artists who invest a lot in unconventional promotional campaigns, or at times it suffices to make just one painting that can awake a certain reaction in the public, and it is that moment when you become famous. This situation applies to the present, but in the past it was only those artists who had the opportunity to be recommended by the noble and royal houses for which they worked, who managed to become great painters. Of course, we are talking about the past when painters were considered to be more like trade painters, building images based on a given reality – portraits of the upper classes, scenes inspired by religion – it is known that the Catholic Church was one of the biggest sponsors. Ideas are not new, they are not unique. Many ideas are alike, but they are put into practice in different ways, with the help of each person’s perception of the world.  Frequently, when you set out to create a new painting you realise there is somebody else who has the same concept.   It is pretty strange, but that idea will never be identical, because it is transposed through your own eyes and vision.

GenesisA canvas is a living organism – it interacts with the viewer and transmits a message. The eye represents a connection to the public. Sometimes the painting will be interpreted as a decorative element. I wanted to go beyond this limit, when the painting would look at the public, and the canvas would have a certain interaction. Each painting is a completed thought, and this is a part of it.

How much of a creative act is a scenario, and how much of it is instinct?

30% is scenario, and 70% is instinct. The moment you are rigidly following a certain scenario, you are limiting your own personal interpretation. I follow my instinct to the maximum, I do not censor anything. It is important to give free rein to your subconscious because profound ideas are surging from it.

How proud are you, how much vanity is there in your painting?

The majority of painters have a very strong ego. Why? Because this is what makes them unique. I consider this is what sets them free. Painting is a means of expression. You cannot manifest your ego in daily life because you risk hurting some people, but painting is a space where nobody censors you. It is an open space, where you can make real discoveries about a person through the art he is making.

Harrow on the HillTell us more about Art Prime Gallery.

The project appeared in 2010. This gallery represents a visual expression, a combination between artistic freedom and financial success. At the moment, the gallery is focused only on the works which I make, but I see it in an international context. I want to help young artists to fulfil their dream of getting somewhere. The gallery will not be dedicated exclusively to painters from Romania, but I wish for a great part of the artists to be Romanians. Art Prime Gallery proposes to offer to art consumers a reasonable space for the acquisition of original works.

Andrei is also the co-founder, together with other colleagues from the University of Westminster, of the project-platform Study PR, which aims to put useful materials and interviews about how to build a career in PR at the disposal of all interested in this field. He talks with great pleasure about the college where he studies – he says it is a “college of life”. “Whether you are active or not in the field of public relations after you finish studying, does not have an immediate importance. The idea is to manage to learn some fundamental things at the level of communication and inter-relating with the public, but especially about personal branding. You learn all the steps, from how to behave, how to talk to officials over the telephone, how to do networking, how to promote a concept, an idea. These are essential matters nowadays, which are very important to know, whatever you are – an artist, a business man, or politician.”


Published in ROMANIA IN CONTACT Magazine, 2013, End of May issue

Romanian Business Club, ”fabrică” de afaceriști români la Londra

IMG_7436”City” nu se traduce din limba engleză ”oraș”, ci reprezintă expresia universală a mediului de afaceri din capitala Angliei. Opt români, inspirați de societatea afaceristică londoneză din zona ”City”, au decis în 2001 să pună pe picioare un club de afaceriști pe care l-au denumit Romanian Business Club, după un model al mai multor comunități imigrante aflate pe teritoriul britanic.

Implicarea activă în relațiile dintre România și Marea Britanie, încurajarea cercului afaceristic să considere țara noastră o destinație de investiție sunt punctele de bază ale funcționării eficiente ale acestui Club. Contribuția la RBC înseamnă un schimb permanent de opinii pe un circuit închis, o comunicare de profil, o strategie de penetrare a informației pusă cap la cap de mai multe minți. Companiile specializate pe studii de risc din Anglia aveau Romania pe lista țărilor unde nu se făceau investiții. Intenția RBC a fost să îmbunătățească continu profilul României și să atragă investiții din UK.

”În 2001 când am pornit noi la drum interesul era zero, exista o teamă de risc pe care România o genera și în contextul în care alegerile din 2000 i-a avut competitori la presedinție pe Iliescu și Vadim Tudor. La acel moment unii aveau multe motive să își pună întrebări dacă România este o țară care funcționează, care poate crea valoare sau…e un jaf. O gândire normală pentru o companie, pentru o afacere, să ia în calcul elementele de risc, iar România presupunea un risc foarte mare” explică Denis-Smith, managing director al firmei de consultanță în afaceri, Marker Global și membru principal al RBC.

Dana Denis SmithDana Denis Smith are 33 de ani și este originară din Sibiu. A intrat în club cu intenția de a transmite societății actuale în care trăiește, un mesaj pozitiv despre țara sa. A plecat din România în 1994 să lucreze la Reuters, cu intenția de a deveni ziarist internațional, însă nu avea facultate. Între timp și-a dat seama că, la 19 ani e mai bine să studieze și mai apoi să își caute un job respectabil. A absolvit istorie și relații internaționale la London School of Economics, a lucrat la Moscova ca ziarist jumătate de an, iar după aceea și-a continuat studiile cu un master în politici economice. Clubul s-a format pe o idee de exclusivitate, de grup elitist. La început erau puțini români care lucrau în City, în jur de 100 în anul 2000, comparativ cu numărul din prezent care atinge 1000. În ultimii 3-4 ani, faptul ca românii au avut acces la educație mai mult, că au ieșit din țară să studieze în Anglia și cererea de forță de muncă din City, i-a determinat pe mulți să nu se mai întoarcă acasă.

În 2003 RBC a organizat la Londra, împreună cu firma de avocați Linklaters, un seminar având ca subiect investițiile de capital. ”Aceea a fost o conferință de networking și de work experience întrucât am punctat pe investiția în resurse umane, pe existența românilor în City care să-i sprijine în investițiile în țară și pe ideea că există o destinație minunată numită ”România”. Conferința a unit foarte multe elemente și a fost organizată pe baza relațiilor pe care fiecare dintre noi le aveam”, susține Dana Denis-Smith. De-a lungul timpului au mai fost organizate întruniri cu teme economice, dar și culturale. În 2004 la București a avut loc conferința cu tema ”Corporate recovery” alaturi de KPMG, lider în UK în servicii profesionale de audit, finanțe, taxe și risc. Tot în același an s-a desfășurat la Londra evenimentul ”The eye of storm” (”Ochiul furtunii”), o expoziție de sculpturi semnate Constantin Brâncuși și Paul Neagu. După 2005 Clubul s-a focalizat pe menținerea relațiilor cu celelalte grupuri de români formate în City – Rocity și Citylink.

Din 2007 RBC a participat alături de Camera de Comerț Româno- Britanică și Citylink, aripa tânără a Camerei de comerț care organizează întâlniri cu miniștri din Romania și City, la numeroase dezbateri și conferințe de networking, cea mai recentă întrunire având loc la invitația din martie 2009 a noului ambasador la Londra pentru o prezentare a RBC. Mulți români au ieșit din ”incubatorul” City și au deschis afaceri proprii. Singura metodă, pentru cine vrea să își pună în mișcare ideile și să crească financiar, este să își deschidă propria afacere. ”Am colegi care s-au dus în România înaintea crizei, prin 2004. Un exemplu este Daniel Badea, membru fondator al RBC, care și-a înființat propriul cabinet de avocați, devenind unul dintre principalii jucători pe consultanța juridică din România sau băieții care au cumpărat ”Tractorul”, la fel vin și ei din Romanian Business Club și au MBA-uri în străinătate. S-au întors în România și au făcut investiții uriașe”, afirmă Dana.

RBC a devenit încet, încet un club de antreprenori care vor aplica în România ceea ce au învâțat la Londra și vor deveni din angajați în Anglia, angajatori în România. Clubul Român de Afaceriști este un sistem gen linkedin, un network din care fiecare are de câștigat de pe urma relațiilor celorlalți.

Daniela Vițelaru

Rocculescu, italianul care și-a transformat casa într-un muzeu românesc

Rocculescu_si_Mihai.Vorbește românește la fel de bine ca un român, este prezent des în mijlocul evenimentelor organizate de comunitatea românească pretutindeni în Italia și și-a umplut casa de-a lungul anilor cu obiecte de tradiție românească. S-a născut în Basilicata, în sudul Italiei, în urmă cu mai bine de jumătate de secol și marea lui pasiune este…România. A fost imigrant în țara lui când s-a mutat la Milano, întrucât meridionalii în urmă cu 30 de ani erau acceptați cu greu în nord. El este Rocco Faraco, ”unchiul” cum îi spune lumea.

Interesul pentru România nu a pornit din dragostea pentru vreo româncă, cum majoritatea sunt tentați să creadă. Curiozitatea de a descoperi țara noastră a avut-o pentru prima dată înainte de 1989, când era încă regimul comunist. Un bun amic Nelu Manzatti refugiat politic din Legiunea Străină obișnuia să țină lungi prelegeri despre comunism. ”Mereu mă grăbeam să îl găsesc în parc după orele de lucru. Nici nu mă schimbam de haine și mergeam să îl ascult. Mă fascina când povestea despre comunism, anti-comunism, despre valori. Așa a început pasiunea mea pentru România, dintr-o curiozitate” povestește Rocco.

În casa lui se pot găsi cele mai neobișnuite frânturi din România trecută și prezentă, bani vechi, obiecte de valoare, icoane, carți, bibelouri, instrumente muzicale, statuete cu personaje faimoase și sticle cu băutura tradiționale. Păstrează un exemplar dintr-un ziar românesc din anul 1954, când își amintește că a fost un atac la Ambasada României, iar de atunci au început să se dea mai des știri despre România. Din 1994 a început să ia contactul mai des cu viața românească, odată cu imigrarea în masă a românilor. ”Dacă nu există curiozitatea în viață, nu obții nimic. Dacă nu este instinctul în ceea ce faci, nu ai nici senzații. Alegerea lucrurilor o faci atunci cand o simți” spune Rocco.

Portițele prin care deschiderea spre România avea loc erau dintre cele mai neașteptate. Prin Aldo, amicul său pictor care îi vorbea despre Grigorescu sau prin Ivana, fiica lui, acum în vârstă de 24 de ani, care făcuse atletism cu o sportivă româncă. În vremea când internetul nu era la îndemâna oricui și nici televiziune internațională care să emită, Mihai, fratele antrenoarei de atletism a fiicei sale, devenit între timp prieten de familie cu Rocco, îi citea acestuia ziarele românești și se înregistra pentru a-i da posibilitatea italianului să asculte frecvent pronunția și accentul. ”El se plictisea teribil, dar îmi făcea favorul acesta. Încă mai am înregistrări cu el. Țin minte că la un moment dat nu mă mai vizita deloc pentru că avea impresia că îl pun mereu să citească pentru mine”, își amintește Unchiul în hohote de râs.IMG_4250

În ’94 a primit cadou un dicționar italiano-român de la o româncă surprinsă de interesul lui pentru România. În prezent, acel dicționar nu are nici măcar o filă neînsemnată, toate fiind ”muncite” din greu, cu studiul limbii. În 2002 a obținut un certificat de competențe lingvistice emis de către Centrul de Limbi Străine al Universității București unde a studiat limba română sub îndrumarea Valentinei Negrițescu, autor a numeroase dicționare și cărți de limba italiană. Până să se închidă a fost client fidel al restaurantului românesc ”Moldova” din Milano unde a legat de-a lungul timpului tot felul de amiciții. ”Vedeau că am acest entuziasm pentru România și îmi dădeau multă atenție, și românii, dar și italienii. Pasiunea pentru ceva pornește din sentiment, e adevărat, dar nu înseamnă neapărat sentimentul pentru o persoană de sex opus. Mulți mă întrebau dacă am o iubită româncă, același clișeu pe care îl auzisem des. Când cineva alege ceva, are o mișcare în suflet, o dispoziție sufletească ce se naște, nimic nu e întâmplător”, povestește Rocculescu. Dovadă este si faptul că, într-o zi, de curând, era pe stradă și s-a aplecat să ridice o hârtie. Nu mică i-a fost mirarea când a văzut că era vorba despre o amendă emisă în mijloacele de transport pe numele unui roman care nu plătise biletul. Instinctul, și-a spus el atunci. Este captat de internet, citește mereu ziarele românești, dar și literatură sau filozofie românească. Emil Cioran este o figură pe care o apreciază enorm, îl impresionează arta românilor, despre care spune că nu este îndeajuns descoperită, a citit despre religiile lui Mircea Eliade și miturile lui Dracula și l-a cunoscut pe Eugen Ionesco care era înscris în Partidul Radical din care făcea și el parte. ”L-am cunoscut la Paris pe Ionesco. Am fost fericit că avea aceeași legitimație cu un om atât de important ca el”.IMG_4270

Prin el, italianul a cunoscut-o pe Manuela Saramandru, profesor universitar la București și ”așa am făcut un continuu schimb cultural cu românii pe care i-am cunoscut, reușind să adaug la bagajul meu nenumărate lucruri noi despre această țară”. Peste tot pe unde merge la activitățile comunității românești se simte ”de-al casei”. Despre imaginea românilor în Italia susține că: ”cine deranjează este discriminat, dar asta nu o zic eu, așa stau lucrurile”. ”România a întrat în Europa, dar nu la momentul potrivit, faptele vorbesc de la sine. Cultura trebuia mai întâi cunoscută pentru a nu se crea confuzia existentă în prezent. Dacă discriminăm un popor, raportul interuman nu mai există. Europa nu cunoștea România. Ce cunosc eu despre Bulgaria, de exemplu? Nimic. De România sunt îndragostit, e diferit”.

IMG_4204Chiar dacă vorbește pozitiv despre România, nu poate să nu își aducă aminte de întâmplarea neplăcută din vacanța de vară din luna august a acestui an când, aflându-se la București, i-a fost jefuit apartamentul închiriat în care locuia. A fost prăduit atunci de o importantă sumă de bani și de numeroase cadouri pe care vroia să le ofere amicilor. Deși a rămas cu un gust amar, s-a încăpăținat să afirme că ”nu toți suntem la fel, că lucruri bune și rele se întâmplă peste tot”. Rocco achiziționează în fiecare an de la Târgul de Artizanat din Milano unde expune și România obiecte din diferite zone ale țării. Nu de mult a devenit nașul de cununie al unui cuplu de români căsătoriți la Sâpânța. Pentru prima dată Rocco și familia lui au îmbrăcat la nuntă costume tradiționale din acele meleaguri. În fiecare an trimite în România la toate sărbătorile dulciuri, cadouri, haine și bani copiilor amicilor săi. Soția și fiica lui nu îi împărtășesc pasiunea pentru România, însă îl susțin în tot ce face.


Daniela Vițelaru

Șoferul de lux al celebrităților italiene este un român

Michele este ”varianta italiană” a lui Mihai Greceanu, românul care a ajuns cel mai iubit șofer de lux al V.I.P.-urilor din Peninsulă. A plecat în Italia cu mâinile în buzunar în 1991, cum plecau toți tinerii în aventură, la doar 18 ani, ”ca și cum te-ai duce la mare”, cu ideea că această țară este o bucată de Paradis.IMG_0949

Parcurs prin Paradisul imaginar!

”Aveam o viziune diferită despre Italia văzând reclamele de la televizor, cum că îți oferă de toate…însă nu a fost chiar așa cum îmi imaginam”. Era tânăr și fără experiență și nu avea susținere din partea nimănui. A avut tot felul de meserii, de la zidar, electrician, zugrav până la bucătar, ospătar, curier. Încet, încet a învățat limba și s-a profilat pe restaurante și baruri, unde munca era mai delicată comparativ cu șantierul. Muncea câte 18-20 de ore pe zi, în mai multe locuri. A fost barman în mai toate barurile importante din centru Milano, iar seara muncea ca ospătar la restaurant. Timp de 12 ani a lucrat la singurul restaurant românesc din Milano; servea la mese și distra lumea la cabaret. ”Ziua îmi deschisesem o activitate personală de autotransporturi, gen curierat, doar in Italia. În 12 ani am dormit pe noapte în medie 4 ore”, povestește Mihai.

La cabaret cunoștea frecvent personaje importante din mediile în care se învârteau banii cu lopata, fapt ce l-a determinat să se reorienteze. După eforturi constante pentru a-și îndrepta cursul vieții spre o stradă mai bună, a început să ceară și recompense. Viata de curierat, pe de altă parte îi dădea idei de afaceri: ”am început să cunosc oameni importanti, stiliști, jurnaliști, transportam cu furgonul meu haine pentru colecții. Aveam o prietenă care lucra în acest mediu, o cunoșteam din 1991 și ea mă prezenta mereu acestor persoane sus-puse”.

Ideea de afacere i-a venit repede, fiind înconjurat de lux, de trai pe picior mare, de mașini ultimul racnet și multă imagine rafinată: ” În câmpul modei am sesizat că oamenii se plimbă mult cu mașini de lux, că obișnuiesc în loc să plătească un taxi, sa folosească mașini închiriate cu șofer. Îmi plăcea lumea asta, plină de lux, de mașini sofisticate”.

Efort dublu cu de zece ori mai mult câștig!

La început nu știa cum să intre într-o afacere de acest gen, acum spune că are venitul de zece ori mai mare decât la momentul când a început.  ”M-am interesat și am înțeles că trebuie să îmi iau licență, să studiez, să dau anumite examene, să îmi iau anumite atestate. M-am apucat de studiat, iar intr-un an de zile am reușit să iau toate examenele. Am inceput să investesc bani să cumpăr mașini. Demararea afacerii m-a costat în jur de 70.000 de euro, acum trei ani”, mărturisește interlocutorul nostru.IMG_0980

Royal Driver cu etichetă de fițe sau o afacere nu prea la îndemâna oricui.  Mihai povestește cum i s-a schimbat radical viața în ultimii 3 ani: ”am cunoscut foarte multă lume, frecventez locuri numai de lux care îți schimbă mentalitatea; văd lucruri și locuri pe care nu puteam sa îmi imaginez vreodată că le pot vedea. Îmi place foarte mult pentru ca nu o iau ca pe o muncă, o iau ca și cum aș fi în vacanță pentru ca mereu sunt pe drumuri: Monte Carlo, Elvetia, Paris, Barcelona, toată Italia”.


”Piu ti fai i tuoi affari meglio e!”

Spune că nu a uitat de unde a plecat, chiar dacă Italia l-a transformat și nu mai joacă fotbal pe terenul din spatele blocului, ci golf cu baștanii. ”Când am venit aici eram naiv, credeam în orice, în toate bla, bla-urile pe care mi le spuneau toți. Eram amabil, ajutam toate persoanele, chiar dacă nu le cunosteam, și la final se dovedea a fi rău întrucât greșeam persoanele. Aici am învățat de la italieni că ”dacă îți vezi de treaba ta, e cu atât mai bine”.

Lucrează pentru Sabrina Ferilli (o celebra actriță italiancă) de aproape 3 ani de când a cunoscut-o, iar aceasta afirmă că este șoferul ei preferat întrucât este un profesionist. Personaje din lumea showbizz-ului intalian și internațional sunt plimbate în mașini luxoase de către ” șoferul regal”: George Clooney, Victoria Silvstedt, Gio Guerreri, Roberto Alessi. Dar nu numai! Și românii din ”mediile înalte”, cum zice Mihai, care au afaceri în Italia plătesc bani grei pentru servicii de lux. O cursă dintr-o parte în alta a orașului Milano este 70 de euro, pe când o zi întreagă la Roma cu disponibilitatea maximă a șoferului ajunge pâna la 2000 de euro.

Bucureșteanul de 36 de ani este căsătorit din 2002 cu Ileana ”Cosânzeana” din Maramureș. Se descrie în trei cuvinte simplu: calm, ambițios, perseverent. În zilele nu foarte încărcate petrece cât mai mult timp cu fiului său în vârstă de șapte luni.

 Daniela Vițelaru