O iarnã grea

Iarna nu-i ca vara, spunea cineva şi România nu-i ca Suedia ar afirma oricine, cu aceeaşi fireascã şi precumpãnitoare dreptate.  Şi totuşi, dupã discuţia pe care am avut-o de curând cu un suedez, aş putea susţine cã puţine sunt de fapt diferenţele între frumoasa ţarã nordicã şi patria noastrã.

Nu de mult am avut minunata experienţã ca la Târgu Mureş sã interpretez împreunã cu orchestra filarmonicã târgumureşanã Concertul Imperial de Beethoven sub bagheta unui dirijor extraordinar : Mika Eichenholz. În cele douã zile de repetiţii am avut câteva rãstimpuri pentru a schimba douã-trei cuvinte şi deşi maestrul îmi povestea despre ţara sa, pãrea ca vorbeam cu un român.  Ca şi noi, tocmai ieşiserã dintr-o iarnã grea cu multã zãpadã, troiene şi temperaturi de pânã la -20 de grade Celsius. Toate acestea amorţiserã circulaţia iar datoritã apei lãsatã de topirea zãpezii au fost inundaţii şi chiar metroul din Stockolm oprit câteva zile! Faptul a nemulţumit şi cãlãtorii dar şi pe cei care lucrau la metrou, cãci nu şi-au primit salariile !!! Ţurţurii care atârnau la tot pasul de acoperişuri periclitau viaţa trecãtorilor , ceea ce a dus la alte proteste şi scandaluri. Tot ce auzeam îmi suna atât de cunoscut. Nu? Înţelegãtor şi fãrã obişnuitele furii româneşti , maestrul mi-a relatat cum autoritãţile au fost surprinse de cantitatea mare de zãpadã şi curãţarea strãzilor a fost defectuoasã.Wow;  acesta a fost şi leitmotivul iernii româneşti !

Apoi am trecut la sistemul politic şi economic , care se presupune a fi ideal în Suedia .Iatã cã … not anymore. Criza a ajuns şi acolo, salariile au scãzut, şomerii s-au înmulţit, preţurile au crescut. Pentru a nu ştiu câta oarã am avut un interlocutor care mi-a împãrtãşit întru totul ideea cã democraţia este o utopie , absolut imposibil de aplicat iar lipsa autoritãţii duce la haos şi nu la egalitate, care este o altã utopie.  Şi din una in alta am ajuns fireşte la muzicã , orchestre şi sistemul suedez, care de câţiva ani începe sã se aplice şi în România  şi cam în toatã lumea şi anume acela cã ansamblul capãtã din ce în ce mai mare putere; dirijori-tirani precum Karajan, Toscanini, Celibidache deşi mari personalitãţi muzicale nu ar mai avea nici o şansã în faţa unei orchestre din ziua de azi. Din multe puncte de vedere creşterea puterii ansamblului este un fapt pozitiv, însã poate uneori ar fi necesar un manager cu autoritate şi putere decizionalã realã. Totuşi atunci când orchestra refuzã un dirijor, chiar bun, pentru cã este exigent nu este bine, dar şi când conducerea impune un dirijor incompetent dar cu relaţii nici atunci nu este bine. Cumva asemenea situaţii sunt aplicabile oricãrui domeniu.

Şi trãgând linie, mi-am repetat ceea ce am descoperit de multã vreme tot locuind în diverse ţãri: probleme sunt peste tot destul de asemãnãtoare, dar numai noi ne-am învãţat ca în loc sã gândim pozitiv, tolerãm strãinilor orice şi aruncãm cu noroi în ai noştri!

Ioana Maria Lupascu

This entry was posted in Editorial and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to O iarnã grea

  1. ,,,,,,,,,,,,Şi trãgând linie, mi-am repetat ceea ce am descoperit de multã vreme tot locuind în diverse ţãri: probleme sunt peste tot destul de asemãnãtoare, dar numai noi ne-am învãţat ca în loc sã gândim pozitiv, tolerãm strãinilor orice şi aruncãm cu noroi în ai noştri!,,,,,,,,,

    Gând la gând cu … preocupare !

  2. ioanalupascu says:

    Va multumesc ca intotdeauna si ma bucur ma nutrim aceleasi sentimente si impartasim aceleasi idei .
    Ioana Lupascu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s