SÃ AI DE UNDE ALEGE

Text: Ioana Maria Lupascu

Lumea muzicalã este invadatã de asiatici, ceea ce provoacã uneori lamentãri şi comentarii. Lumea în general este destul de invadatã de ei, nu numai cea muzicalã. Naţie ambiţioasã, muncitoare şi disciplinatã şi-au pus în cap sã facã tot ceea ce fac europenii şi aparţine de tradiţia noastrã, fãcând în aşa fel de bine încât au ajuns în frunte. În muzicã “deranjeazã” prin perfecţiune şi prin faptul cã iau cu asalt competiţiile, luând mare parte din premii.  Cei mai talentaţi şi foarte apropiaţi de feelingul european sunt coreeni, urmaţi de chinezi şi abia într-un sfârşit de japonezi, care sunt în genere într-adevãr destul de robotizaţi. Multã  corectitudine, perfecţiune şi acurateţe, puţinã simţire.

Dar totuşi cum de sunt atât de mulţi buni? Pentru cã baza de alegere este largã. Majoritatea pãrinţilor îşi dau copiii mici sã înveţe muzica, astfel cã din milioane care încep, rãmân sute de vârfuri. Dar la noi, unde doar câteva sute de copii mai sunt îndrumaţi de cãtre pãrinţi sã înveţe sã cânte la un instrument, de unde s-ar putea face trierea?

Educaţia muzicalã în fragedã copilãrie aduce multe avantaje şi chiar dacã nu se transformã în profesie mai târziu, îmbogãţeşte enorm universul, creierul şi structura acelui copil. Se dezvoltã concentrarea, creativitatea , imaginaţia şi fantezia, atenţia distributivã, simţul estetic, înclinaţia spre armonie , conexiunile logice, memoria, gândirea matematicã, controlul asupra propriei persoane, independenţa mâinilor- şi în cazul pianiştilor chiar şi a degetelor în parte -. Aceastã fantasticã înşiruire este oare puţin lucru? La acestea se mai adaugã şi disciplina, responsabilitatea, spiritul competitiv, tinderea spre perfecţiune, rãbdarea şi câştigurile sunt fabuloase.

Dacã şi noi am avea baza largã de alegere, cu siguranţã am invada piaţa muzicalã mondialã, cãci de felul nostru suntem un popor extrem de talentat, având chiar şi din puţinii copii care încep acest drum solişti internaţionali de top, aproape pentru fiecare instrument. Mai bine spus aveam, cãci în zilele noastre prea puţini copii mai fac muzicã în mod serios.Circulã ideea absolut aberantã cã “baletul, opera, muzica clasicã, cãrţile nu mai sunt la … modã” ( ?!? ) De parcã existã o modã în privinţa culturii. De parcã Van Gogh se poate demoda sau Shakespeare poate sã nu se poarte  în sezonul primãvarã-varã 2010 ori Beethoven sã fie depãşit , dar în revenire peste vreo cinci ani precum printurile geometrice sau mai ştiu eu ce altceva.  De ce ruşii au dominat ani buni arta şi anumite sporturi? Pentru cã pe de o parte talentaţi, pe de altã parte baza de selecţie era foarte mare.

Dacã noua micã generaţie n-ar mai creşte doar cu jocuri cu lasere şi desene animate dubioase am putea avea şi noi ca popor o revenire culturalã. Ne place atât de mult atunci când un român ne reprezintã ţara şi urcã pe podium ( la propriu sau la figurat)  dar pentru ca aceasta sã se întâmple cât mai des este nevoie de bazã largã de selecţie, e bine …sã avem de unde alege!

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s