satul lui lefter

Text & foto: Andrei Lefter – Corespondent din Romania

Cand spui sat automat te gandesti la traditii, simplitate, mestesuguri, comuniune cu natura. Oamenii de la sat traiesc in stransa intelegere cu natura, insa de multe ori sunt la cheremul ei. Vremurile nu-i iarta, tehnologizarea vine peste ei, iar ei nu se pot opune… Lucrurile facute pentru a le usura munca de cele mai multe ori ii incurca sau le creeaza alte probleme.

Traditiile pastreaza vie identitatea poporului nostru, dar pentru cat timp? Cat vor mai rezista pana cand vor fi inghitite de globalizare? Daca nu vor disparea atunci sigur se vor transforma, se vor moderniza, poate atat de tare incat nu vom mai sti de unde am plecat.

Romania a incercat industrializarea fortata, transformand sate intregi in…sate cu blocuri. Au fost ridicate fabrici si multi oameni, au fost “obligati” de serviciu sa se stramute si sa-si intemeieze familii in zona. Taranii s-au mutat la bloc, insa multi nu si-au uitat indeletnicirile: continua sa creasca gaini, porci sau sa fie posesori de caruta cu cal.

Blocurile au fost facute in graba, fara utilitati si confort: cuburi de beton rece puse unul peste altul. Oamenii si-au construit sobe si fac ciorba la aragazul cu butelie. In zilele de sarbatoare gratarul se aprinde pe balcon.

Oamenii nu mai au pamanturi, le-au dat in arenda sau le-au vandut. Costurile au depasit cu mult profitul detinerii unor astfel de mosii. Animale nu mai cresc cum obisnuiau odinioara, sunt costisitoare, mananca mult iar carnea se gaseste si la supermarket. Unii mai tin gaini si cate un porc, asa ca sa aiba ocupatie.

Caii sunt scumpi si nu se merita sa ai, mai bine iti iei un ATV, merge mai bine pe camp si chiar pe aratura. Cei care mai au pamant oricum nu mai folosesc cai la arat, exista utilaje pe care le platesti cu banii de subventii, asta daca mai si vin de la stat. Pe soselele nationale accesul carutelor este interzis, asa ca atelajul este inutil.

Multi tarani s-au orientat spre indeletniciri mai putin obisnuite: si-au deschis crescatorii de melci, struti sau pasari ornamentale. Sunt mai cautate decat carnea de pui de curte sau cea a porcului de gospodarie. Acum porcii se cresc in ferme detinute de cetateni straini sau facute cu bani europeni.

Satele de la munte sunt mai ferite de saltul tehnologic, decat cele de campie sau deal. Acolo, in afara de exploatari forestiere si oierit nu prea ai ce face. Padurile sunt deja cumparate de baroni locali sau baroni ai padurilor iar transhumanta a fost “aproape interzisa” (se poate face, dar in conditii stricte si greu de indeplinit de catre un cioban simplu). Ar mai fi si fondul de vanatoare, dar indelitnicirea de vanator e din ce in ce mai rara in randul taranilor simpli. Oamenii s-au adaptat timpurilor si si-au deschis pensiuni. Au inceput cu o casa batraneasca si prin ospitalitate si cu multa munca au reusit sa-si extinda afacerea de familie si sa primeasca cereri din toata lumea pentru relaxare si buna dispozitie.

Pentru satele de deal exista exploatarile viticole, unde strugurii se vand la preturi derizorii. Taranii sunt trasi pe sfoara de bisnitarii care le culeg viile la preturi de nimic. De vin se mai ocupa cei mai tineri sau in putere. Vinul de la sosea insa, este doar o alta smecherie care aduce profit prin vanzarea apei cu gust de vin si culoare indoielnica.

Olaritul, impletitul, cusutul, lucrul la gherghef, tamplaria sunt traditii ramase prin cartile de istorie si prin vreun catun, acolo unde un batran ai carui copii au plecat de mult in Italia inca mai inmoaie lut, iar o batrana fara nepoate inca impleteste un ilic.

Romania n-are argicultura si nici industrie. Are in schimb servicii si spatii rezidentiale. E ceva ciudat in toata treaba asta. Si totusi continua sa existe pe harta.

Sufletul Romaniei este la sat. De aici a inceput totul. O mare parte a locuitorilor din capitala sunt bucuresteni de prima sau de a doua generatie. Multi provin de la sate.

Ca Romania sa renasca trebuie sa pornim de la baza, de la sat. Acolo sunt resurse neexploatate si pretioase. Nu mai e suficient sa stai in capitala si sa astepti sa-ti vina oamenii din provincie, bucurestenii trebuie sa mearga in provincie si sa ridice stacheta. Sa modernizam satul, dar sa o facem pe o baza solida.

Inca mai exista sate, inca mai avem campuri pe care se mai cultiva, unii chiar cresc si animale, toti sunt la limita de jos a existentei. Isi duc viata de azi pe maine, primesc somaj sau traiesc din alocatiile copiilor. Multi vor spune: “Pai sa munceasca! Nu sa traiasca din somaj.” Unde sa se angajeze? E criza, iar in aceasta situatie, locurile de munca pentru care inca se mai fac angajari sunt bancheri sau programatori IT.

Romanul este inventiv si reuseste sa mearga mai departe, sa se adapteze. Unii s-au documentat si au aflat ca strainilor le plac melcii asa ca s-au apucat de crescut melci. Melcii sunt pretentiosi, dar perseverenta a dat roade si au reusit. Altii au aflat ca de la strut se pot exploata atat penele, ouale dar si carnea asa ca au pus bazele unor mini-ferme de struti.

Altii au fost prin alte tari si au deprins indeletniciri noi sau li s-au reaprins pasiuni mai vechi reinventate sub alte forme. Un pasionat crescator de porumbei s-a reorientat spre pasari ornamentale/decorative. Sunt mai greu de crescut dar s-a straduit si a invatat singur o multime de lucruri despre cresterea lor.

Altul obisnuia sa puna faianta, dar firea artistica l-a facut sa invete despre mozaic. Acum isi face singur desenele pe care le transpune apoi in mozaicuri unice si impresionante.

Nu mai vorbesc de cei mai extravaganti care s-au apucat de crescut crocodili.

Omul este cea mai importanta resursa de la sat pe care Romania o poate exploata. Sunt oameni extraordinari, care pot invata lucruri neasteptate. Sunt rabdatori si pasionati iar daca mai scot si bani din pasiunea lor atunci tabloul este complet iar omul este multumit.

Exista si la sat oameni de cea mai joasa speta, insa acestia nu trebuie descoperiti pentru ca se vad si cu ochiul liber. In schimb, oameni de o calitate rara traiesc in satele romanesti asteptand dintr-un motiv sau altul sa li se dea o sansa. Unii sunt oameni cu initiativa, insa altii sunt fricosi, timizi, si nu isi asuma riscul de a iesi in fata si de a se face remarcati. Cand li se va cere ajutorul sau priceperea le vor acorda fara ezitare. Nu sunt sireti ca orasenii, nu umbla dupa castiguri imediate, nu vor masini straine. Vor sa impartaseasca pasiunea lor si sa invete si pe altii.

Omul acesta iti va fi cel mai bun prieten, te va ajuta mereu fara sa-ti ceara nimic. Te va aseza la masa, te va omeni, iti va spune secretele meseriei lui. Tot ce trebuie sa faci este sa-l asculti. Sa nu-l iei de sus, sa-l respecti si sa-l rasplatesti cu o vorba buna. Daca poti face ceva mai mult pentru el si nu doar cu vorba atunci nu ezita, ajuta-l! Binele lui se va intoarce inzecit la tine. Iti va umple sufletul de bucurie, vei fi mai aproape de ceea ce numeste el “viata”. Vei renaste si te vei bucura de viata asa cum nu ai facut-o niciodata.

This entry was posted in Editorial and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to satul lui lefter

  1. Vas says:

    Bravo!E un documentar dulce- amar,adevarat ca adevarul uitat,sincer ca gandul nespus.
    Satul lui Lefter e satul romanilor simpli.

  2. romaniaincontact says:

    o panorama perfect conturata despre satul romanesc si resursele lui…intr-adevar!!!

  3. Cristian says:

    O analiza foarte bine facuta, trecuta prin mainile aprobatoarea ale unui consatean. Un fel de “Viata la tara” a lui Zamfirescu.

    True!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s