Femeile şi bãrbaţii României zilelor noastre

Au fost vremuri când bãrbaţii sãrutau mâna femeilor, se ridicau de pe scaune când o doamnã intra sau ieşea din încãpere. Au fost vremuri când pasiunile ascunse se revelau prin versuri, când dezgolirea gleznei stârnea emoţie. Au fost vremuri când onoarea unei femei se apãra în duel. Au fost vremuri. Au fost. În acele vremuri primul bãrbat era şi ultimul şi probabil singurul soţ. Acum dupã ce probezi unul, doi, trei, te cãsãtoreşti cu al douãzecişicincilea sau al douã sutecincizecilea, dupã doi-trei ani divorţezi şi numãrãtoarea se reia. Se câştigã experienţã, se zice. Şi se trãieşte viaţa. Aiurea, şi cu o unicã relaţie nu se câştigã experienţã? Ba chiar mai multã, când cu demnitate, respect, corectitudine doi oameni trag la aceeaşi cãruţã.

Mama mea spunea adesea cã bãrbaţilor români din ziua de azi li se pare cã li se cuvine supunerea femeilor. Eu cred cã ei sunt stricaţi în primul rând de femei : pornind de la mamã şi bunici şi ajungând pânã la iubite şi soţii. Femeia gãteşte, face curat, carã sacoşe, schimbã becuri, îl îmbracã şi-l mângâie, tace când el o înjurã şi se uitã dupã picioarele alteia care tocmai trecea pe stradã, nu cere apreciere, munceşte ca salahorul la serviciu, aduce şi bani acasã, unde ajungând e din nou salahor, îl aşteaptã cuminte când el pleacã cu bãieţii în oraş, se machiazã de cum se trezeşte, îl urmãreşte, îi scormoneşte prin buzunare şi în telefon, umblã îmbrãcatã ca o paraşutã de pe centurã ca el sã nu se mai uite la alte picioare ci doar la ale ei.

El? El…e suficient sã existe. Ea acceptã sã fie şi servitoare şi sã fie şi înşelatã sau bãtutã pentru binele cãsniciei. Care bine? Care cãsnicie? Bãrbatul român are drepturi, nu şi obligaţii. În perioada în care am fost însãrcinatã am fost uimitã de nepãsarea bãrbaţilor îm general. Aproape niciodatã nu am avut parte de vreo facilitate, nici mãcar prea des de oferitul scaunului în autobuz, dar am fost zilnic stupefiatã de nesimţirea de care dãdeau dovadã bãrbaţii. Cred cã nu a fost zi sã nu am mãcar unul sau douã exemple de bãrbaţi de diferite vârste care mã împingeau cât puteau de tare sã o ia înaintea mea, care intrau la coadã fix în faţa mea fãrã sã aştepte la rând, eu fiind în luna a noua de sarcinã …Şi mã întrebam , pe ei oare nu tot o femeie i-a educat? Nu trãiesc cu o femie în casã? De unde nesimţirea asta crasã? Mãrturisesc cã cei din strãinãtate nu sunt la fel , dar nici femeile din strãinãtate nu sunt ca cele de pe la noi . Adicã au respect de sine , îşi cunosc propria valoare , nu aşteaptã şi nici nu se isterizeazã în tãcere , spun ceea ce doresc şi ştiu ce sã îşi doreascã .

La început a fost comunismul, care interzicându-L pe Dumnezeu şi promovând materialismul,  a distrus instituţia cãsãtoriei, propovãduind amorul liber. Tot comunismul “ a eliberat” femeia şi a adus-o sã lucreze cot la cot cu bãrbatul în fabrici , uzine , pe şantiere. Completarea a fost fãcutã de faptul cã mare parte a elitei a luat drumul închisorilor sau pe cel al exilului, rãmânând inculţii şi bãdãranii sa fie exemple de comportament.

Catastrofa aceasta a fost împlinitã apoi de feminism. Egalitatea cerutã de feminism a fãcut ca bãrbaţii sã nu mai deschidã uşile în faţa doamnelor, sã nu le mai tragã scaunul când se aşeazã la masã, sã nu mai plãteascã contul , sã nu se mai ridice de pe scaun când o doamnã intrã în încãpere. Ei se penseazã, ele se fac boxeri. Şi asta este considerat un mrae câştig şi un mare progres. De unde şi pânã unde sã fie femeia egalã cu bãrbatul? În drepturi da, dar atât. Nu suntem creeaţi identici, ci complementari; de ce sã ne încãpãţânãm sã facem aceleaşi lucruri? Egalitarismul acesta în care ea dezãpezeşte maşina iar el stã şi se uitã cu mâinile în buzunar şi eventual vorbind la celular a “eliberat” femeia de la statutul în care i se purta respect la cel de sclav bun la toate .Totuşi deşi feminismul a venit din vest, starea de lucruri stã un pic diferit prin alte pãrţi. Pe de o parte aici femeile nu se transformã singure în cârpe de şters pe jos şi nici bãrbaţii nu sunt mitocani, nerespectoşi şi apreciazã, se strãduiesc sã cucereascã. Totuşi feminismul în vest are multe pãrţi bune, dar care la noi nu au ajuns şi ceea ce a ajuns a luat o formã monstruoasã, care pe zi ce trece, se schimonoseşte şi mai tare. În goana dupã aparenta perfecţiune fizicã, obţinutã artificial, respectul de sine al femeii a scãzut vertiginos. Generaţia tânãrã, cu buzele pe toatã faţa, cu sânii ca pepenii, cu fustiţe minuscule, topuri abia vizibile se transformã în marfã de galantar. Crezând cã asta este tot ce poate oferi unui bãrbat, se reduce singurã la acest nivel. Şi cum este evident, abia asteaptã sã fie luatã de pe raft chiar şi numai pentru o noapte şi atunci bãrbatul … de ce s-ar mai strãdui?

Ioana Maria Lupaşcu

This entry was posted in Lumea noastra. Bookmark the permalink.

2 Responses to Femeile şi bãrbaţii României zilelor noastre

  1. O “analiza” cu care sunt perfect de acord ! Felicitari !

  2. romaniaincontact says:

    Va multumesc foarte mult !

    Ioana Maria Lupascu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s