A vota sau a nu vota

Pe internet circulã în ultima vreme un pps care îndeamnã populaţia la a desena un zero barat pe buletinul de vot, ca vot de blam dat clasei politice şi fiecare paginã este împânzitã de fotografiile celor mai cunoscuţi  analişti politici şi oameni de media, ca şi cum aceştia ar fi precursorii acestei idei bolnave. Sunt sigurã cã nu este aşa.

Cel mai simplu mi-ar fi sã spun cã simţul civic al oricãrui cetãţean cere imperios participarea la vot, ca membru al societãţii. Asta ar fi fost suficient într-o societate civilizatã şi aşezatã, în care populaţia are un creier propriu cu care gândeşte, cerne informaţiile primite cu ajutorul discernãmântului. Dar nu este acesta cazul României, din pãcate. Peste tot, inclusiv în acest pps se spune cã motivaţia la un asemenea îndemn este : “ toţi furã”, ceea ce omul de pe stradã preia ca atare şi transformã în “toţi fac pentru ei , nu pentru mine” sau “m-am sãturat,nici unul nu e bun, nu votez,nu mã intereseazã.”

Chiar aşa? Cei aleşi dau legi care afecteazã pe fiecare dintre noi. Chiar vrem sã trãim într-o ţarã în care conducãtorii au fost aleşi de alţii şi nu de noi? Şi apoi sã ne plângem cã o ducem rãu? Vina este a celor care sunt şmecheri şi stau acasã, dând vot de blam. Ei o meritã. Existã şi ”n-am pe cine alege”. Nu este adevãrat! Nu furã toţi şi în orice caz nu furã toti la fel. Unii furã vânzând România în strãinãtate şi încasând ei banii, de parcã era proprietatea lor, alţii furã ca-n codru distrugând toatã infrastructura cu ura care i-a hrãnit şi pe bunicii, taţii, unchii lor sosiţi pe tancurile ruseşti în ţarã, alţii furã pentru ei mult şi mai şi încearcã sã facã câte ceva. Când n-ai ce alege – Mesia nu vine la fiecare 4 ani – alegi rãul cel mai mic. Şi înainte de a alege stingi televizorul, arunci ziarele şi începi sã judeci, cã de-aia ne-a dat Dumnezeu creier; sã-l folosim!

ioana3

O foarte bunã prietenã a mea, spune mereu ”Dumnezeu nu ne vrea proşti!” Ar fi timpul sã ne deşteptãm.

Vina cã nu avem pe cine vota ne aparţine şi este mai veche, dar nu se rezolvã nicidecum cu votul de blam, asta ar fi ultima catastrofã pe care am putea sã o mai facem. Adicã suntem aşa de îngrãmãdiţi sã nu putem alege? Sã nu putem judeca? Sã nu putem rãspunde Da sau Nu la referendum? De ce sã stãm acasã? Din banii noştri sunt plãtite salariile celor care ne conduc şi… ne reprezintã ei în mod real interesele? De ce sã nu avem o opinie? Cei care ne conduc dau legi pentru sau contra noastrã; mi se pare absolut hilar sã nu mergem sã votãm cine anume va mai face asta de acum înainte. Votul de blam este sinonim cu autogolul, este doar contra noastrã. O zicalã spune “suntem prea sãraci sã cumpãrãm ieftin”.

Eu, cu cele 8 milioane în mânã drept salariu consider cã sunt prea sãracã sã îmi permit sã stau acasã şi sã las pe alţii sã aleagã pentru mine. Suntem unde suntem din vina noastrã, pentru cã aproape mereu am votat greşit. Vina trebuie asumatã, abia apoi putem merge mai departe.

Simt o puternicã durere în stomac când mã gândesc unde ar fi fost România astãzi dacã în 1990 l-am fi ales pe Ion Raţiu. Durerea fizicã a gândului este aproape insuportabilã. Le datorãm scuze eterne celor care au murit la Revoluţie şi celor 2-3% care au înţeles ce sã voteze. În Brãila, dupã 1990 primar a fost ales acelaşi activist care a condus-o şi pânã atunci. Cum Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, pentru care au murit atâţia români a fost trecut cu vederea, el a avut voie sã candideze şi a câştigat promiţând cã va face iarãşi ca pâinea sã fie 5 lei, ca pe vremurile ceauşiste. Şi incredibil, dar a fost crezut şi ales pentru aceastã promisiune, chiar dacã nu era Duminica Orbului. Aşa a ajuns ca azi Brãila – din oraş bogat, sã fie unul dintre cele mai sãrace din ţarã, cu fabrici şi combinate închise, şomeri pe toate drumurile, nedezvoltare şi sãrãcie lucie, cu aceleaşi gãuri în trotoare de dinainte de ’89, cu o stare de fapt deplorabilã. Oamenii se plâng, dar …trãiesc aşa cum au votat. Dar ce vinã au cei care nu au votat aşa?

De aceea greşelile trebuie sa fie asumate şi apoi sã începem sã votãm deştept, devenind deştepţi de data asta. Cui foloseşte votul de blam? Unui grup restrâns de oameni, cãrora oricum nu le pasã de noi nici cât negru sub unghie. În pps-ul primit se spune cã suntem o forţã de 80% şi putem schimba lucrurile. Da suntem, dacã votãm! Fiecare voteazã cum îi dicteazã conştiinţa proprie şi cum doreşte, dar voteazã şi aici este începutul schimbãrii.

Acum câteva zile la uşa mea au sunat douã femei, care fãrã sã zicã cine sunt, pe cine reprezintã sau din ce asociaţie fac parte, doreau sã ştie dacã voi merge la referendum, cum voi vota şi dacã consider cã acest referendum este o fraudã electoralã a preşedintelui. Aceste practici sunt vechi de pe vremea cu “votaţi soarele”. Scenarii vechi, strãvezii, dar care din pãcate uneori au prins şi iatã am ajuns în prãpastie. Dar ce am fãcut putem sã şi desfacem , depinde de noi sã ieşim din râpã…. Mergând la vot!

Ioana Maria Lupaşcu

This entry was posted in Editorial. Bookmark the permalink.

10 Responses to A vota sau a nu vota

  1. Impartasesc opiniile dumneavoastra 100 % !
    In ’90 am votat Ratiu, dar … au venit minerii si eu … am plecat. Poate nu am facut bine !

  2. Cico says:

    Felicitari pentru luciditatea analizei. E cat se poate de adevarat ce spuneti, cu observatia ca “votul de blam”, exercitat activ (sub orice forma, de la cel in alb, anulat sau in favoarea unui outsider), este legitim si demn de acelasi respect pe care il au voturile in favoarea candidatilor favoriti. Deseori, in istorie, lucrurile au fost schimbate calitativ nu de majoritate, ci de o minoritate mai clarvazatoare, in masura sa trezeasca din adormire masa drogata de propria inertie… Din pacate, paradoxul acestor 20 de ani este ca, desi am beneficiat de pluralismul politic, partidele protagoniste au reusit sa aduca romanii la lehamite si dezgust generalizat. Optiunile nu mai sunt asa simple cum erau in anii ’90, iar partidele par putin dispuse la compromisuri care sa nu fie moralmente compromitatoare, bunaoara simple protejari ale marilor interese economice ce o strabat in mod transversal… Asadar: quo vadis?

  3. romaniaincontact says:

    @ Giovanni il romeno:

    Din pacate cred ca romanii anilor ’90 nu erau pregatiti pentru domnul Ratiu si nu l-au inteles decat prea putini . Aveti toata consideratia mea . cat despre mineriada … stiti ce mi se pare incredibil? Mai mult decat chemarea lor , venirea lor , crimele in plina strada , multumirile presedintelui strigator la cer este faptul ca romani au aplaudat pe alti romani care omorau romani …

    ioana maria lupascu

  4. romaniaincontact says:

    @ Cico:

    Aveti dreptate , desigur ca votul de blam sau cel in alb este legitim , dar … ce utilitate reala are?

    Ioana Maria Lupascu

  5. cosmin faur says:

    my god, ce analiza pertinenta. Felicitari din inima, aveti condei si luciditate necesare unui astfel de demers. V+am publicat la mine in blog, cu respect Cosmin Faur

  6. romaniaincontact says:

    Multumesc mult. Mi-ar place sa cred ca lucrurile se vor schimba si dupa haosul de acum , la care am ajuns lent dar sigur vom trai o perioada de inflorire .
    Ioana Maria Lupascu

  7. Cristina says:

    Felicitari! Frumos gandit, la fel de frumos redat in cuvinte. Din pacate insa, asa cum spunea cineva mai sus, lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par. Este greu si sa iti dai seama care este raul cel mai mic in Romania de azi. Eu personal, nu vad utilitatea votului meu in situatia de fata. Daca as fi avut insa posibilitatea, as fi votat, pentru a-mi impaca constiinta. E greu totusi sa mai crezi ca se va schimba ceva in tarisoara noastra. E o debandada completa acolo. Am tot votat si pana acum…si da, s-au schimbat unele lucruri: din rau in mai rau …nu se asteapta nimeni sa ne guverneze cine stie ce echipa de sfinti, dar romanii din clasa politica actuala nici sa fure nu stiu: 1) hotii sunt de regula ceva mai discreti decat ei; si 2) mai rar hoti care sa pradeze chiar tot, cum fac domnii acestia… politicieni alesi tot de noi,amagiti de aceeasi speranta: poate se va schimba ceva – in bine, evident.

    Am crezut si eu mult timp ca Romania se va schimba .Doar firea mea optimista a mai pastrat in mine o scanteie din speranta ce-am avut-o(care scanteie tinde periculos spre punctul mort).
    Am plecat de ceva timp din Romania si tot ce regret e ca nu am facut-o mai devreme. Romania nu isi merita valorile (si ma refer, mai ales, la cele umane – ca de exemplu, dumneavoastra).

    Va admir pentru ca aveti curajul de a gandi la o schimbare in dulcea noastra Romanie si de ce nu, pentru curajul de a locui inca in Romania – mi se pare act eroic, mai ales pentru cei tineri.

    S-auzim numai de bine!

  8. romaniaincontact says:

    @ Cristina:
    Va multumesc pentru cuvintele dumneavoastra .
    Cred ca mai mult decat o problema a conducatorilor, este o problema a mentalitatii masei romanilor. De exemplu, in Braila, complexe intregi de apartamente, chiar si cu pozitii centrale, au apa calda doar o ora pe zi sau caldura cu portia, asa cum se intampla pe vremea lui Ceausescu. Vina este a unui administrator care a ramas in urma cu vremurile, dar cei care locuiesc acolo sunt mult mai vinovati pentru ca tac, se complac, accepta. Pentru ca in Braila se traieste cam cum se traia in anii 90 in alte orase, lumea nu stie, nu se gandeste ca se poate si altfel. Cei care au aflat … au plecat.
    Cred ca pe undeva asta se intampla si la nivelul tarii.
    Totusi … speranta nu moare niciodata !

    Ioana Maria Lupascu

    • cristinaluchian says:

      Aveti dreptate. Romanii, isi merita in mare parte, soarta tarii in care traiesc tocmai din motivele expuse de dumneavoastra. Cred ca intr-o oarecare masura, romanii nostri sufera si de comoditate: e greu sa lupti impotriva curentului,sa iesi din pluton, sa constientiezi ca se poate mai mult si sa vrei sa te autodepasesti. Asta inseamna sa depui oarece efort si din pacate, tot mai multi romani ar vrea sa primeasca totul ca prin somn – or, asta nu se poate.
      Si da, de exemplu, brailenii, si toti cei ce se gasesc in situatii similare, sunt vinovati ca se complac intr-o asemenea situatie, nedemna de secolul in care traim. Dar de ce sa spuna careva ceva ? Sigur ca exista riscuri atunci cand te decizi sa rupi tacerea, dar pretul acestei tacerii, mi se pare mie, este mai mare decat pretul pe care il ai de platit atunci cand spui lucrurilor pe nume.

      Din punctul meu de vedere, speranta moare ultima !

      Cu bine,

  9. romaniaincontact says:

    sunt absolut de acord cu fiecare cuvant al dumneavoastra , suntem absolut pe aceeasi lungime de unda si de fiecare data cand mi se intampla asta sunt extrem de bucuroasa, caci … exista speranta! . Va multumesc .

    Ioana Maria Lupascu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s