Marea înşelătorie a aşa-ziselor atentate teroriste din 11 septembrie 2001

Data de 11 septembrie 2001 nu mai are nevoie de prezentare. Cu toţii ştim că atunci au avut loc „atentatele teroriste“ de la World Trade Center din New York. Câţi dintre noi, însă, au înţeles ce s-a petrecut de fapt? Se ştie astăzi cu certitudine că realitatea este departe de varianta oficială, prezentată de Guvernul SUA şi răspândită cu un zel complice de mass-media.

Ce spun oficialii şi mass-media?

Iată care este povestea oficialilor şi a mass-mediei despre ceea ce s-a petrecut: în dimineaţa zilei de 11 septembrie, 19 fundamentalişti musulmani au deturnat patru avioane de pasageri; teroriştii s-au folosit, nici mai mult, nici mai puţin, de cutter-e pentru hârtie ca să îi ameninţe şi în final să îi ucidă pe cei opt piloţi, precum şi ca să îi controleze pe cei 266 de pasageri şi pe însoţitorii de zbor. Cele două zboruri din Boston, cu numerele 11 şi 175, au fost redirecţionate spre New York, unde avioanele au fost manevrate astfel încât să intre în coliziune cu turnurile World Trade Center. Acestea au luat foc, incendiul uriaş producând topirea armăturilor metalice ale structurii de rezistenţă şi ambele turnuri, 1 şi 2, s-au prăbuşit. Aproximativ 3.000 de persoane au fost ucise.
Avionul care a decolat din Newark, zborul 93, şi-a menţinut cursul către Ohio şi apoi s-a întors către Washington D.C. În timpul acestui zbor, mai mulţi pasageri au telefonat din avion. Unii dintre ei au încercat, fără succes, să preia controlul asupra avionului, iar în timpul încleştării acesta s-a prăbuşit în centrul Pennsylvaniei. Cel de-al patrulea zbor, numărul 77, a decolat din Washington, a survolat partea de vest a Virginiei, a ajuns deasupra oraşului Ohio, de unde s-a întors la Washington DC, intrând în coliziune cu clădirea Pentagonului. Această variantă oficială a evenimentelor a născut, însă, multe întrebări, care au fost lăsate până în ziua de azi fără răspuns de către autorităţi.

Atentat plănuit pentru atingerea unor obiective ale politicii mondialiste

După 11 septembrie 2001, multe persoane cu iniţiativă, intrigate de stranietatea anumitor aspecte ale evenimentelor şi de modul denaturat în care au fost prezentate de către oficialităţi, au făcut, pe cont propriu, ample investigaţii pentru aflarea adevărului. Ca urmare, au apărut sute şi sute de articole, cărţi şi filme despre „atentatele teroriste“ de la World Trade Center.
Concluzia la care au ajuns cei mai mulţi dintre cei care au realizat aceste investigaţii este că atacul din 11 septembrie a fost parte a unui plan foarte bine pus la punct de către liderii satanici ai francmasoneriei pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. Astfel, imediat după atacuri, Preşedintele George Bush a acuzat gruparea fundamentalistă islamică Al Qaeda că a comis aceste atentate.
?

Sub acest pretext cusut cu aţă albă, administraţia americană a declanşat, fără să dea socoteală nimănui, cu o grabă suspectă, aşa-numitul război contra terorismului, prin care a urmărit să justifice inumanele intervenţii militare din Afganistan şi Irak. Aceste adevărate invazii erau, de fapt, de mult timp plănuite.

WTC7 s-a prăbuşit la ora 17:20, ora New York-ului, ceea ce corespunde cu 22:20, ora Londrei. Şocant, dar ştirile de la BBC au anunţat încă de la ora 21:54 că WTC7 s-a prăbuşit, deci CU 26 DE MINUTE ÎNAINTE DE A SE PETRECE EVENIMENTUL! Ulterior, când postului TV BBC i s-a cerut să confirme faptul, oficialii săi s-au eschivat, motivând în mod penibil că s-a pierdut caseta cu ştirea… Totuşi, evenimentul a fost înregistrat de alţii. Vedeţi în imaginea de mai sus o captură de ecran în care este evidenţiată, în stânga jos, ora la care a fost difuzată ştirea.

De asemenea, în urma atentatelor, opinia publică americană a fost manipulată prin teroare, impunându-i-se, sub pretextul asigurării unei securităţi sporite, o serie de legi noi (cum ar fi, de exemplu, renunţarea la secretul corespondenţei), prin care libertatea individului este extrem de mult îngrădită, ca să nu spunem anulată. Acum telefoanele cetăţenilor americani pot fi ascultate fără restricţii, scrisorile pot fi deschise de către oamenii serviciilor secrete, iar cei care ridică glasul să protesteze riscă să fie imediat calificaţi drept conspiraţionişti, complici la terorism, nebuni etc., să fie daţi afară din slujbă şi defăimaţi, terfeliţi public.
Regizorul Michael Moore a realizat un film despre evenimentele din 11 septembrie – singurul de acest tip care a fost intens mediatizat, premiat şi aclamat în toată lumea – în care a prezentat, sub aparenţa de revelare a unor secrete teribile, doar legăturile lui Bush cu familia Bin Laden, distrăgând, în mod voit, atenţia publicului de la alte lucruri, mult mai grave. Întrebat fiind de ce nu a pomenit în filmul său despre faptul că NORAD (North American Aerospace Defense Command – Centrul Nord-American de Apărare Aerospaţială) nu a reacţionat în niciun fel la „atacurile“ aeriene sau despre alte aspecte extrem de importante ale evenimentelor, cum ar fi prăbuşirea ca într-o demolare controlată a Turnurilor gemene, Michael Moore a răspuns cu abilitate: „pentru că ar fi nepatriotic, neamerican“.

Criminalul atac împotriva Irakului

Iată cum analizează fostul ofiţer român de securitate Valentin Manoliu acest subiect în cartea sa Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de colosala conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale.
„În ceea ce priveşte atentatul din 11 septembrie 2001 împotriva statului şi poporului american, acesta a fost, în realitate, un auto atentat organizat de către CIA, pentru ca Statele Unite să aibă un pretext pentru a ataca Irakul şi a intra cu forţa în posesia petrolului irakian.

Petrolul este necesar pentru asigurarea consumului de energie al Statelor Unite şi pentru dezvoltarea programelor militare şi spaţiale, în vederea manipulării şi controlului de către francmasonerie a tuturor fiinţelor umane de pe suprafaţa globului. Astfel, după 11 septembrie 2001, americanii au ajuns să aibă baze militare chiar şi în Rusia.
Atacul SUA împotriva Irakului a fost plănuit cu mult timp înainte, lucru precizat de agentul William Cooper din cadrul serviciului de informaţii al marinei americane, Naval Intelligence of Navy, în cartea „Behold a Pale Horse“. În această carte, el dezvăluie documente ale unui plan de operaţiuni împotriva ţărilor arabe, care preconiza folosirea înşelătoriei lui Roosvelt cu Pearl Harbour sau a trucului lui Churchill cu oraşul Coventry (din al Doilea Război Mondial), amândoi cunoscând dinainte ziua şi ora atacului plănuit de japonezi, respectiv de germani.
Din aceste documente reiese că într-unul dintre marile oraşe ale Statelor Unite urma să fie declanşată o explozie puternică, un auto atentat care să fie pus pe seama fundamentaliştilor iranieni, irakieni sau libieni şi să constituie un pretext pentru dezlănţuirea unui război de coaliţie, care să primească girul Consiliului de Securitate şi al ONU.
Blocurile-turn gemene ale World Trade Center au fost, în realitate, demolate cu dinamită, plasată de experţii CIA în punctele cheie ale structurii clădirilor, iar Pentagonul a fost lovit de un avion uşor, doar într-o aripă dezafectată, aflată în curs de reamenajare, care nu adăpostea personal, birouri şi calculatoare. Ambele acţiuni au fost puse la cale de CIA în cârdăşie cu preşedintele mason George Bush“.

Imagini de coşmar ale unor bebeluşi din Irak şi Afganistan, născuţi morţi, cu înfiorătoare malformaţii congenitale, cauzate de inumanele, satanicele bombardamente americane cu proiectile conţinând reziduuri de uraniu.

Francmasonii şi „doctrina dualităţilor“

Privind cu obiectivitate evenimentele din 11 septembrie, putem observa că totul a fost o înscenare clasică a francmasonilor, bazată pe deviza „prin haos la ordine“ care sintetizează doctrina „dualităţilor“ artificial create de către aceştia. Este vorba despre teoria filozofică a fazelor oricărui proces: teză, antiteză şi sinteză, utilizată într-un mod pervers de masoni, pentru obţinerea puterii de control a întregii planete.
Cei care conduc lumea din umbră se folosesc de doctrina dualităţilor pentru a-şi atinge scopurile: ei creează în mod artificial un conflict, o „problemă“ majoră, după care oferă publicului o „soluţie“ dinainte gândită, care coincide, de fapt, chiar cu scopul urmărit de ei, în ascuns. Este o modalitate pe cât de eficientă, pe atât de diabolică, datorită intenţiei cu care este pusă în aplicare. Un exemplu al acestei modalităţi satanice de impunere a propriilor scopuri este ceea ce s-a petrecut, în realitate, la Pearl Harbour. Agenţii lui Roosevelt au spart codul secret al japonezilor, aflând cu luni de zile înainte că baza navală de la Pearl Harbour va fi atacată. În mod intenţionat, FBI nu a făcut cunoscută această informaţie comandantului bazei navale, deoarece aveau nevoie de un pretext pentru a intra în război. Înaintea atacului, populaţia Americii era potrivnică ideii de implicare a Statelor Unite în vreunul dintre conflictele europene sau asiatice.

După aşa-zisul „atac surpriză“, manipulaţi, membrii Congresului au reacţionat şi au declarat război Japoniei în următoarele zile, în timp ce marea majoritate a cetăţenilor americani a crezut povestea şi nu a mai avut nimic împotriva intrării în război.
Chiar dacă poate părea greu de crezut că agenţii federali iniţiază acţiuni deosebit de violente şi de grave împotriva cetăţenilor americani, există sute de dovezi care demonstrează aceasta. În ceea ce priveşte evenimentele din 11 septembrie 2001, analizaţi singuri lista de fapte obiective pe care vi le prezentăm, care este de mare ajutor pentru a trage concluzii juste în legătură cu ceea ce s-a petrecut în realitate.

Un şocant gest obscen din partea Preşedintelui unei ţări care se pretinde „stindardul democraţiei“. G. Bush îşi arată, o dată în plus, adevărata faţă anticristică.
World Trade Center a fost, adesea, ţinta „atacurilor teroriste“ în cadrul simulărilor din aplicaţiile militare

• Manualul FEMA de răspuns în caz de terorism, din 1997, are ca ţintă turnurile World Trade Center, turnuri care au mai fost ţinta unor operaţiuni FBI de tip „steag fals“ în 1993.
• NORAD (North American Aerospace Defense Command) a condus în 1999 exerciţii militare care implicau scenarii cu avioane civile deturnate şi care aveau ţintă turnurile World Trade Center şi Pentagonul.
• În iunie 2000, Departamentul Justiţiei publică un manual de terorism, iar ţinta de pe copertă este chiar World Trade Center.
• În septembrie 2000, PNAC (Proiectul pentru un Nou Secol American (The Project for a New American Century – sesizaţi consonanţa semnificativă cu deviza de pe bancnota de 1 dolar, Novus Ordo Seclorum), o organizaţie din care fac parte masonii de rang înalt Dick Cheney, Donald Rumsfeld, Jeb Bush şi Paul Wolfowitz, face un raport cu numele „Reconstruirea Apărării Americii“. În el se afirmă, în mod deschis, că procesul transformării este, probabil, unul lung, în absenţa unor evenimente catastrofice şi catalizatoare, cum ar fi un nou Peal Harbor.
• În 24 octombrie 2000, la Pentagon se execută primul dintre cele două exerciţii de antrenament ce presupun simularea coliziunii unui Boeing 757 cu clădirea.
• În iunie 2001, Departamentul Apărării stabileşte noi instrucţiuni de intervenţie militară în caz de deturnare pe liniile aeriene. În ele se precizează că Departamentul Apărării are nevoie de autorizaţie directă din partea Secretarului Apărării înainte de orice intervenţie. Ori, atunci când evenimentele din septembrie 2001 au avut loc, Dick Cheney nu a autorizat nicio astfel de interceptare a avioanelor deturnate, care ar fi putut da peste cap planurile conspiraţiei francmasonice din care făcea parte.

Câştiguri frauduloase, persoane prevenite despre viitoarele atentate şi mii de dosare nedorite îngropate sub dărâmături

În 24 iulie 2001, Larry A. Silverstein, care deja deţinea clădirea numărul 7 din complexul World Trade Center, semnează, cu şase săptămâni înainte de 11 septembrie, un contract de leasing pentru WTC 1, 2, 4 şi 5, în valoare de 3,2 miliarde dolari, pe o perioadă de 99 de ani. În contractul de leasing a fost inclusă şi o clauză prin care Silverstein avea drept de reconstrucţie a clădirilor în cazul distrugerii lor, precum şi o asigurare împotriva eventualelor acte de terorism, în valoare de 3,55 miliarde de dolari. Lacom de câştig, Silverstein a considerat distrugerea turnurilor drept două incidente teroriste separate, în vreme ce asiguratorii o priveau ca pe unul singur. Disputa este lesne de înţeles: în cazul în care justiţia decidea că au fost două incidente, Larry primea 7,1 miliarde de dolari, şi nu doar 3,55 miliarde, cât i s-ar fi cuvenit în cazul unui singur incident. Silverstein a dat în judecată 20 de companii de asigurări, din totalul de 22 cu care încheiase contracte (cu 2 asiguratori ajunsese la o înţelegere). Primul verdict, dat de instanţă în aprilie 2004, a avantajat, în mare parte, asiguratorii, dar pe 6 decembrie 2004, un al doilea juriu federal a decis în favoarea lui Silverstein. Acesta a primit alte 1,1 miliarde de dolari de la 9 companii de asigurări. În total, asigurarea clădirilor complexului WTC i-a adus lui Silverstein aproape 5 miliarde de dolari. Semnificativ este că afaceristul a amânat, deloc întâmplător, pentru o altă zi o şedinţă de consiliu care trebuia să se desfăşoare pe 11 septembrie în clădirea WTC 1.

La 7 ore după prăbuşirea turnurilor gemene, a căzut şi WTC 7, un imobil de 47 de etaje aflat la peste 100 de metri distanţă de turnul nordic, fără ca cineva să fie rănit, pentru că pompierii apucaseră să evacueze clădirea. Timpul de cădere a clădirii a fost de aproximativ 6 secunde. Straniu este că au fost fotografiate incendii la etajele inferioare ale WTC 7 cu câteva ore înainte de prăbuşirea turnurilor, iar Silverstein a fost auzit atunci cerându-i şefului pompierilor, într-o convorbire telefonică, să demoleze clădirea („Pull it!“), deşi versiunea oficială susţine că focul din WTC 7 a fost provocat de incendiul de la unul dintre turnurile gemene. Acest nou „atentat terorist“ i-a adus lui Silverstein încă aproximativ 500 de milioane de dolari. Clădirea nr. 7 a complexului WTC adăpostea birouri ale CIA, Departamentului Apărării, IRS, Serviciilor Secrete şi buncărul primarului New York-ului, Rudy Giuliani, care fusese consolidat în anii precedenţi pentru a rezista oricăror incendii sau catastrofe. De asemenea, imobilul depozita între 3.000 şi 4.000 de dosare incomode ce conţineau investigaţii asupra neregulilor de pe Wall Street, care astfel au fost distruse.
În săptămâna de dinainte de 11 septembrie, s-a înregistrat o stranie creştere, de 1.200%, a tranzacţiilor la bursă cu acţiunile companiilor aeriene United Airlines şi American Airlines, conform raportului Agenţiei de Bursă din Chicago. Un investitor vinde acţiuni atunci când se aşteaptă la o scădere a valorii acţiunilor, iar ca să vinzi atât de masiv, trebuie să fii sigur că urmează un eveniment în urma căruia valoarea acţiunilor va scădea. Zeci de milioane de dolari au fost câştigaţi de cei care, se pare, au fost avertizaţi despre „atacul terorist“. După cotidianele New York Times, Wall Street Journal şi London Independent, un procent mare dintre aceste tranzacţii a fost realizat de un singur investitor, Deutsche Bank. David Brown, cel care a fost managerul principal al acestei bănci până în 1988, este actualul director al CIA şi mason „de vază“. Nu s-a declanşat nicio investigaţie oficială în acest caz, deşi totul este cusut cu aţă albă.
Mai mulţi oficiali de la Pentagon au fost avertizaţi şi şi-au anulat imediat planurile de deplasare.
Primarul oraşului San Francisco, Willie Brown, a primit un telefon de avertizare să nu ia avionul în dimineaţa respectivă. Ulterior, Radio Pacifica a informat că telefonul a venit direct din partea Consilierului de Securitate Naţională, Condoleeza Rice.
Procurorul general John Ashcroft a declarat public că a primit avertizări de la FBI referitor la evenimentele ce urmau să se petreacă, indicându-i-se evitarea zborului cu avionul în acea perioadă.
Foarte semnificativ este că Marvin Bush, fratele lui George W. Bush, a fost, începând din 1990 şi până în 11 septembrie 2001, membru în consiliul director al companiei americano-kuweitiene Stratesec, ce furniza servicii de securitate pentru United Airlines, Aeroportul International Dulles şi… World Trade Center.

CIA şi NORAD, implicate în atentate

În data de 11 septembrie 2001, o serie de exerciţii militare fac ca întregul teritoriu al SUA să rămână apărat de doar 14 avioane militare cu reacţie, care nu au reuşit să oprească cele patru avioane deturnate în interval de două ore. Controlorii de trafic aerian şi cei de la comandamentul NORAD nu ştiau care ţinte sunt reale şi care fac parte din exerciţiu. Pentru prima oară în 50 de ani, NORAD nu a reacţionat, motivul fiind că în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001 CIA conducea exerciţii militare care, ca din întâmplare, prevedeau simularea unui atac al clădirilor WTC de către avioane deturnate de terorişti. Acest fapt a fost raportat de Agenţia de Ştiri AP şi recunoscut pe site-ul CIA.
Cu câţiva ani înainte de 11 septembrie, jucătorul profesionist de golf Payne Steward zbura spre Dallas, cu prietenii lui din Florida, într-un mic avion personal. La o scurtă perioadă după decolare, au apărut nişte nereguli funcţionale la avion şi pilotul, împreună cu pasagerii, au leşinat şi apoi au pierdut temporar contactul cu FAA (Administraţia Federală a Aviaţiei). În 18 minute, NORAD a reuşit să trimită în zonă un avion F18. În 22 de minute, 4 avioane F18 zburau în tandem cu avionul afectat de defecţiunile tehnice, conform procedurii standard de acţiune.

În ciuda unei dotări tehnologice de vârf, care permite detectarea oricărui atac aerian asupra SUA şi intervenţia într-un interval de timp foarte scurt, NORAD a fost incapabil să intercepteze vreunul dintre avioanele „deturnate“. Oficialii NORAD pretind că s-a dat, la un moment dat, alertă că va fi atacată Casa Albă, iar avioanele forţelor aeriene au fost, în mod incredibil, incapabile să localizeze Casa Albă.
Sediul NORAD este localizat pe muntele Cheyenne din Colorado. Are la dispoziţie cea mai sofisticată aparatură de urmărire din lume şi responsabilitatea de a monitoriza spaţiul aerian american, pentru a-l proteja de rachete şi avioane. Aceasta este îndatorirea NORAD. Totuşi, niciun F16 nu a apărut la timp pentru zborurile 11 şi 175 care au decolat din Boston, cu toate că au trecut 36 de minute din momentul în care FAA a aflat de deturnarea avioanelor şi până când avionul corespunzător „zborului 125“ s-a izbit de turnul sudic. Nu-i aşa că e ciudat?
Situaţia zborului 77 era mult mai gravă, deoarece timp de 43 minute nu s-a ştiut dacă aparatul era dirijat spre Washington şi Casa Albă sau spre Pentagon. Baza aeriană Andrews a forţelor militare, aflată la distanţă de doar câteva minute, nu a trimis niciun avion. Nici de la baza din Langlay nu a fost trimis niciun avion, decât după atac. Există câteva baze militare aeriene în zonă care au capacitatea şi responsabilitatea de a proteja capitala – şi totuşi, niciuna dintre acestea nu a reacţionat, ascultând, se pare, de ordinul venit de la NORAD, care era, în mod foarte straniu: „Rămâneţi la sol!“
Puţină lume ştie de existenţa tehnologiei „Global Hawk“. Aceasta permite preluarea de la distanţă a comenzilor manuale şi automate ale avionului şi dirijarea cu o extrem de mare precizie a acestuia. Să ne imaginăm câte se pot realiza cu această tehnologie…

(http://2012en.wordpress.com/2008/08/08/marea-inselatorie-a-asa-ziselor-atentate-teroriste-din-11-septembrie-2001/)

This entry was posted in Lumea noastra and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Marea înşelătorie a aşa-ziselor atentate teroriste din 11 septembrie 2001

  1. Sa speram ca liderii nostri sunt … “mielusei” si nu ne vor pune in fata unor “manevre” de acest tip. Ceea ce au facut pana in prezent (vezi mineriada), pare un joc de copii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s