Exportul de valori

red12 

Au fost timpuri când eram ’’grânarul Europei’’, au fost vremuri (prin anii ’30) când străinii veneau să studieze sau să facă afaceri în România şi nu mai vroiau să plece, considerând că aici este Raiul pe pământ. Poate vom putea reveni la acel nivel, dar între timp trăim din import, în timp ce exportul  trage să moară. Şi totuşi ceva exportăm: valori. Dăm ”în afară” ce e mai bun pentru că noi nu ştim să folosim ceea ce avem…

Macel Iureş şi Maia Morgenstern au cucerit lumea filmului, dar noi, în ţară, deşi avem o multitudine de mari actori, facem seriale în care protagoniştii sunt … non-actori. Îl avem pe marele Brâncuşi, creatorul sculpturii moderne, dar nu dorim să-i aducem opera în ţară. Uneori pare că exportul de artă şi cultură ascunde un ”bine că am scăpat de ei”. Despre adevăratele valori nu vorbim, cea mai mare parte a populaţiei nici nu are cunoştinţă că aceştia există. Foarte mulţi români au cedat presiunii exterioare, care bombardează fără oprire cu non-informaţii despre tot soiul de personaje dubioase, ajungând astfel să ştie ce cafea bea cutare pierzătoare-de-vreme-pe-la-terase , dar nu ştiu că una dintre cele mai mari balerine ale lumii este româncă : Alina Cojocaru; cunosc lista amoroasă a nu-ştiu-cui , dar n-au idee că precum sculptura, teatrul modern are tot un creator român: Eugen Ionescu; ştiu ce nuanţă de ruj foloseşte o fătucă care nu ştie să facă nimic şi nici şcoală prea multă nu are, dar n-au habar că unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului trecut a fost Enescu.

De asemenea Radu Lupu este unul dintre cei mai mari pianişti, având sute de discuri în toate colţurile lumii. Una dintre cele mai apreciate cântăreţe de operă este Angela Gheorghiu. Ce să mai spunem de Gheorghe Zamfir, care este aproape o instituţie naţională, dar asta numai privit dinafară. Aşa ar fi trebuit să se vadă şi de la noi, numai că privind dinăuntru spre afară, se vede că acest mare muzician venerat în toată lumea, nu are loc în propria ţară.

Am auzit de curând la televizor  spunându-se că ”cel mai important eveniment artistic al anului a fost concertul Madonnei”. Este trist, căci 2009 a fost tare bogat în evenimente artistice de toate tipurile. Desigur că şi acesta a fost un concert care a bucurat şi a încântat pe mulţi, dar chiar să-l categorisim drept cel mai important eveniment artistic… ? Mai ales că nu ştiu cât are de-a face cu arta, poate mai mult cu show-ul …

Avem atât de multe valori şi nu numai că nu le respectăm, dar nici nu vorbim despre ele. Din păcate, aproape univoc, promovăm personaje care nu fac nimic, nu ştiu să facă nimic, sunt doar simple apariții. Alte ţări, deşi au mai puţine motive de mândrie decât noi, scot apă din piatră seacă şi glorifică ceea ce au.

Din fericire România are atât de mult, dar din păcate îşi păstrează valorile în secret, nu numai că nu le promovează, dar tace, aşterne asupra lor totala indiferenţă. Paradoxul face ca ceasul al XII lea să fi trecut de mult şi noi să continuăm să facem mereu mult zgomot pentru nimic, iar despre valorile noastre care strălucesc în străinătate, dar sunt uitate acasă … restul e tăcere .

 

Ioana Maria Lupaşcu

This entry was posted in Editorial. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s