Rocculescu, italianul care și-a transformat casa într-un muzeu românesc

Rocculescu_si_Mihai.Vorbește românește la fel de bine ca un român, este prezent des în mijlocul evenimentelor organizate de comunitatea românească pretutindeni în Italia și și-a umplut casa de-a lungul anilor cu obiecte de tradiție românească. S-a născut în Basilicata, în sudul Italiei, în urmă cu mai bine de jumătate de secol și marea lui pasiune este…România. A fost imigrant în țara lui când s-a mutat la Milano, întrucât meridionalii în urmă cu 30 de ani erau acceptați cu greu în nord. El este Rocco Faraco, ”unchiul” cum îi spune lumea.

Interesul pentru România nu a pornit din dragostea pentru vreo româncă, cum majoritatea sunt tentați să creadă. Curiozitatea de a descoperi țara noastră a avut-o pentru prima dată înainte de 1989, când era încă regimul comunist. Un bun amic Nelu Manzatti refugiat politic din Legiunea Străină obișnuia să țină lungi prelegeri despre comunism. ”Mereu mă grăbeam să îl găsesc în parc după orele de lucru. Nici nu mă schimbam de haine și mergeam să îl ascult. Mă fascina când povestea despre comunism, anti-comunism, despre valori. Așa a început pasiunea mea pentru România, dintr-o curiozitate” povestește Rocco.

În casa lui se pot găsi cele mai neobișnuite frânturi din România trecută și prezentă, bani vechi, obiecte de valoare, icoane, carți, bibelouri, instrumente muzicale, statuete cu personaje faimoase și sticle cu băutura tradiționale. Păstrează un exemplar dintr-un ziar românesc din anul 1954, când își amintește că a fost un atac la Ambasada României, iar de atunci au început să se dea mai des știri despre România. Din 1994 a început să ia contactul mai des cu viața românească, odată cu imigrarea în masă a românilor. ”Dacă nu există curiozitatea în viață, nu obții nimic. Dacă nu este instinctul în ceea ce faci, nu ai nici senzații. Alegerea lucrurilor o faci atunci cand o simți” spune Rocco.

Portițele prin care deschiderea spre România avea loc erau dintre cele mai neașteptate. Prin Aldo, amicul său pictor care îi vorbea despre Grigorescu sau prin Ivana, fiica lui, acum în vârstă de 24 de ani, care făcuse atletism cu o sportivă româncă. În vremea când internetul nu era la îndemâna oricui și nici televiziune internațională care să emită, Mihai, fratele antrenoarei de atletism a fiicei sale, devenit între timp prieten de familie cu Rocco, îi citea acestuia ziarele românești și se înregistra pentru a-i da posibilitatea italianului să asculte frecvent pronunția și accentul. ”El se plictisea teribil, dar îmi făcea favorul acesta. Încă mai am înregistrări cu el. Țin minte că la un moment dat nu mă mai vizita deloc pentru că avea impresia că îl pun mereu să citească pentru mine”, își amintește Unchiul în hohote de râs.IMG_4250

În ’94 a primit cadou un dicționar italiano-român de la o româncă surprinsă de interesul lui pentru România. În prezent, acel dicționar nu are nici măcar o filă neînsemnată, toate fiind ”muncite” din greu, cu studiul limbii. În 2002 a obținut un certificat de competențe lingvistice emis de către Centrul de Limbi Străine al Universității București unde a studiat limba română sub îndrumarea Valentinei Negrițescu, autor a numeroase dicționare și cărți de limba italiană. Până să se închidă a fost client fidel al restaurantului românesc ”Moldova” din Milano unde a legat de-a lungul timpului tot felul de amiciții. ”Vedeau că am acest entuziasm pentru România și îmi dădeau multă atenție, și românii, dar și italienii. Pasiunea pentru ceva pornește din sentiment, e adevărat, dar nu înseamnă neapărat sentimentul pentru o persoană de sex opus. Mulți mă întrebau dacă am o iubită româncă, același clișeu pe care îl auzisem des. Când cineva alege ceva, are o mișcare în suflet, o dispoziție sufletească ce se naște, nimic nu e întâmplător”, povestește Rocculescu. Dovadă este si faptul că, într-o zi, de curând, era pe stradă și s-a aplecat să ridice o hârtie. Nu mică i-a fost mirarea când a văzut că era vorba despre o amendă emisă în mijloacele de transport pe numele unui roman care nu plătise biletul. Instinctul, și-a spus el atunci. Este captat de internet, citește mereu ziarele românești, dar și literatură sau filozofie românească. Emil Cioran este o figură pe care o apreciază enorm, îl impresionează arta românilor, despre care spune că nu este îndeajuns descoperită, a citit despre religiile lui Mircea Eliade și miturile lui Dracula și l-a cunoscut pe Eugen Ionesco care era înscris în Partidul Radical din care făcea și el parte. ”L-am cunoscut la Paris pe Ionesco. Am fost fericit că avea aceeași legitimație cu un om atât de important ca el”.IMG_4270

Prin el, italianul a cunoscut-o pe Manuela Saramandru, profesor universitar la București și ”așa am făcut un continuu schimb cultural cu românii pe care i-am cunoscut, reușind să adaug la bagajul meu nenumărate lucruri noi despre această țară”. Peste tot pe unde merge la activitățile comunității românești se simte ”de-al casei”. Despre imaginea românilor în Italia susține că: ”cine deranjează este discriminat, dar asta nu o zic eu, așa stau lucrurile”. ”România a întrat în Europa, dar nu la momentul potrivit, faptele vorbesc de la sine. Cultura trebuia mai întâi cunoscută pentru a nu se crea confuzia existentă în prezent. Dacă discriminăm un popor, raportul interuman nu mai există. Europa nu cunoștea România. Ce cunosc eu despre Bulgaria, de exemplu? Nimic. De România sunt îndragostit, e diferit”.

IMG_4204Chiar dacă vorbește pozitiv despre România, nu poate să nu își aducă aminte de întâmplarea neplăcută din vacanța de vară din luna august a acestui an când, aflându-se la București, i-a fost jefuit apartamentul închiriat în care locuia. A fost prăduit atunci de o importantă sumă de bani și de numeroase cadouri pe care vroia să le ofere amicilor. Deși a rămas cu un gust amar, s-a încăpăținat să afirme că ”nu toți suntem la fel, că lucruri bune și rele se întâmplă peste tot”. Rocco achiziționează în fiecare an de la Târgul de Artizanat din Milano unde expune și România obiecte din diferite zone ale țării. Nu de mult a devenit nașul de cununie al unui cuplu de români căsătoriți la Sâpânța. Pentru prima dată Rocco și familia lui au îmbrăcat la nuntă costume tradiționale din acele meleaguri. În fiecare an trimite în România la toate sărbătorile dulciuri, cadouri, haine și bani copiilor amicilor săi. Soția și fiica lui nu îi împărtășesc pasiunea pentru România, însă îl susțin în tot ce face.

 

Daniela Vițelaru

This entry was posted in Povesti de succes despre romanii de pretutindeni. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s