O fostă gimnastă română ”sculptează” trupuri la Milano

4A început să practice gimnastica la 8 ani și jumătate, ”puțin cam târziu”, spune ea, însă acest lucru nu a împiedicat-o să devină o campioană. Ancuța Goia, fosta gimnastă română de performanță, care deține în palmares numeroase locuri importante la competiții internaționale, a părăsit România în urmă cu 7 ani. Administrează la Milano ”Shape up”, cea mai modernă sală de gimnastică și Pilates, o afacere la care a visat dintotdeauna.

Ancuța Goia s-a născut la Reșița în urmă cu 33 de ani. În 1984 a pășit la clubul din orașul natal să se înscrie la gimnastică ritmică, asta după ce sora ei mai mare, care practica și ea acest sport, ”își dădea talente prin casă cu elementele pe care le învăța la sală”, povestește râzând Ancuța. ”Am fost oarecum invidioasă pe mobilitatea surorii mele. Mi-am propus să încerc și  uite așa m-a prins microbul”, își amintește gimnasta. Sora ei a făcut 8 ani de performanță la nivel național, dar nu a ajuns la lot ”pentru că ea nu avea pasiunea, microbul în sânge”.

A fost selecționată la vârsta de 6 ani pentru schi fond, dar nu îi plăcea pentru că avea ”un antrenor care îmi dădea șuturi în fund și făcea cu noi multă pregătire fizică, iar  eu eram mai rebelă, nu vroiam asta”, rememorează Ancuța.

La 11 ani a fost aleasă pentru lotul de juniori de la București, iar la 14 ani a început să participe la competițiile de seniori. Una din performanțele care îi sunt la suflet gimnastei este cea din 1990 de la Campionatele Europene de la Goteborg (Suedia) unde a obținut locul 5 la proba de cerc și locul 7 la individual compus. Au fost numeroase competiții, campionate mondiale, balcanice și cupe europene, unde a luat urcat pe locuri importante. ”Îmi aduc aminte cu plăcere anul 1989 când am avut la Ploiești Cupa Prietenia. Au participat majoritatea țărilor comuniste atunci, iar eu am luat medalia de aur la cerc”. În 1994, la vârsta de18 ani, a intrat la facultate și a întrerupt gimnastica o perioadă. A absolvit ANEFS, Facultatea de Sport, fiind colegă cu Marius Urzică, Irina Deleanu și multe alte nume sonore din sportul românesc. Pe când era în anul III, la Federația de Gimnastică se zvonea că se va alcătui lotul de ansamblu de ritmică pentru Olimpiada din anul 2000 de la Sidney, ceea ce s-a și  adeverit. ”Din păcate am luat locul 10 la campionatele europene și nu ne-am calificat pentru Jocurile Olimpice, dar a fost o experiență extraordinară”, povestește Ancuța Goia.

În anul 1997 a sosit în România o delegație formată din Antonio Ruscone, manager sportiv, câțiva coregrafi americani și Loreta Alexandrescu, profesoară de balet de origine română care predă și în prezent la Teatrul Scala din Milano. Aceștia au organizat un casting pentru formarea grupului Aeros, primul proiect internațional de artă compus din gimnaști profesioniști angrenați într-un spectacol modern.

”Am fost selecționată atunci și făceam în paralel pentru ansamblu, dar și pentru Aeros. În momentul în care echipa nu s-a calificat pentru Olimpiadă eu mi-am văzut în continuare de drum și m-am antrenat”, mărturisește Ancuța.

A performat cu trupa Aeros până în 2001. După această etapă a antrenat un an la Ploiești, într-o sală de gimnastică ritmică la Clubul Sportiv din oraș. Nu prea a fost încântată deoarece nu putea să antreneze și adulții sau să facă lecții suplimentare să câștige mai mult. ”Atunci mi-am zis că nu se mai poate și trebuie să plec din țară. În 2002 am ales Italia, o țară pe care o cunoșteam și îmi plăcea mult. Am făcut multe turnee și concursuri în Italia, iar pentr mine este cea mai frumoasă țară”.

A sosit la Milano și a început la fel de greu ca orice român fără documente și sprijin. La început a lucrat la câteva săli unde se făcea gimnastică, dar nu la un nivel ridicat întrucât în Italia nu se face gimnastică performantă ca în România. Lucra puțin, câteva ore pe săptămână seara de la 5 la 7, pentru că nimeni nu îi oferea mai mult. A fost personal trainer la domiciliu, a facut masaje cunoștințelor pentru a câștiga mai mult. Încet, încet a început să își construiască un grup, persoanele la care mergea acasă o recomandau altor prieteni, iar după doi ani reușise să aibă mai mulți clienți decât putea să ducă. ”Aveam clienți de nu mai făceam față. Eram tot timpul pe motocicletă, de la o adresă la alta. După 5 ani am avut curajul să mă gândesc la o sală a mea”, își aduce aminte mândră Ancuța.

În 2006 a plecat în Olanda să obțină certificatul de Pilates, un nou tip de gimnastică posturală care îmbină elemente clasice cu poziții de yoga. Anul trecut a reușit să pună pe picioare ceea ce odată era un vis, o speranță  – o sală profesionistă de gimnastică. În prezent administrează singură totul, însă ambiția ei este să mai recruteze sportivi buni care să antreneze alaturi de ea și să își formeze o echipă adevărată. În august toți italienii sunt în concediu și sala este închisă, în rest este în permanență plină.  O lecție privată individuală de Pilates costă 45 de euro, iar un set de 10 lecții de grup, cu reducere ajunge la 200 de euro. Acest gen de gimnastică cere continuitate, întreruperea fiind greu de recuperat. ”Vin și mulți pe care îi antrenez dar vad că nu se concentrează, alții vin pur și simplu din fițe. Pe de altă parte sunt și persoane care știu să se relaxeze, vin special să se deconecteze de viată cotidiană și să se concentreze asupra propriului corp. Pilates e ca o meditație”, povestește Ancuța din culisele ”Shape up”. Din păcate la ea la sală nu vin să se antreneze români, deși are destul de multe cunoștințe.

Daniela Vițelaru

This entry was posted in Povesti de succes despre romanii de pretutindeni. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s