Mihaela Radulescu: Intreaba-ma orice

 

Volumul Intreaba-ma orice (cu ilustratii de Ana Ularu, Andreea Esca si Dani Otil, precum si o fotografie semnata Florin Radulescu) va fi lansat in cadrul Salonului de Carte Bookfest: simbata, 28 mai, ora 16.00, la standul Editurii Polirom (C2)

Mihaela Radulescu este autoarea Polirom cu cele mai mari cifre de vinzari.
Volumul Niste raspunsuri s-a situat pe locul I in topul de vinzari al editurii, atit in clasamentul general realizat la sfirsitul lui 2009, cit si in 2010.
Cartea de debut a Mihaelei Radulescu, Despre lucrurile simple, bestseller din 2007 si pina astazi, ocupa pozitia secunda in topul general de vinzari al Editurii Polirom, dupa romanul-cult De veghe in lanul de secara.
Extrem de asteptata atit de cititori, cit si de catre media, cea de-a treia carte a Mihaelei Radulescu – Intreaba-ma orice – soseste astazi din tipografie.
Pornind de la convingerea ca „semnul intrebarii este semnul evolutiei”, noul proiect editorial este o invitatie la autocunoastere, autoarea punind la dispozitia cititorilor peste 400 de „motive” de autoreflectie. O carte interactiva, initiata de autoare, dar a carei lectura poate avea tot atitea „chei” pe cit de este de variat numarul cititorilor: sub fiecare dintre cele 425 de intrebari din volum exista spatiu pentru formularea raspunsurilor de catre cititori. Un proiect editorial care, in final, se transforma intr-unul personal.

De asemenea, cartea include povestiri cunoscute, dar si inedite, ilustratii de Ana Ularu, Andreea Esca si Dani Otil, precum si o fotografie semnata Florin Radulescu.

„Cind am vrut sa devin scriitor, nu mi-a dat prin cap sa scriu despre mine, mai ales dupa ce am fost atit de mult timp (si in atitea chipuri in care atit de rar ma regasesc)… Mihaela Radulescu. Am vrut pur si simplu sa nascocesc povesti, sa deschid subiecte banale, dar sa le dau stralucirea din ochii cititorului care se regaseste in ele. Nu m-am dus nici la capatul lumii, nici la marginea intelesurilor pentru a scrie, ci am preferat calea simplitatii. Imi place sa scriu despre iubire, pentru ca e tema oricarui suflet frumos. Imi place sa pun in incurcatura cititorul cu apucaturile indraznete ale personajelor mele, pentru ca astfel il fac sa viseze. Cred enorm in capacitatea de a visa, mai ales cind viata inca nu ti-a dat tot ce i-ai cerut. Lumea despre care scriu este lumea in care ma simt cea mai libera fiinta si primesc in ea pe oricine are fiori de arcuit si dorinte de incarcat.” (Mihaela Radulescu)

Mihaela Radulescu, una dintre vedetele TV de prima marime din România, a atins, in cei 14 ani de televiziune, cote maxime de audienta, cucerind simpatia telespectatorilor, prin profe-sionalismul de moderator si realizator al emisiunilor sale. A fost premiata de cinci ori de APTR si a devenit de patru ori „Femeia Anului”. A facut doi ani de radio, a jucat in patru filme românesti de lung metraj si unul american, intr o piesa de teatru, a regizat cinci filme documentare si trei videoclipuri, un spectacol de scena si citeva in aer liber. Are o bogata activitate publicistica, dar si o consecventa preocupare filantropica. Din 2004 scrie o pagina de opinie in revista Elle, iar din 2008, rubrica „De pus pe gind” in Jurnalul National. La Editura Polirom a mai publicat Despre lucrurile simple (2007) si Niste raspunsuri (2009), volume care au devenit bestselleruri inca de la aparitie si care s au mentinut pe aceasta pozitie pina astazi.

Fragment din Prefata

„Cei care au prea multe certitudini ma infricoseaza. Ii prefer pe cei mai nesiguri cind vine vorba de viata, ii prefer pe cei care formuleaza intrebari si le adreseaza spre a afla raspunsuri (pe care sa le si asculte!)… Sa gindesti despre tine pe cont propriu, fara influente si lozinci, fara citate si platitudini, cu sinceritate, fara grija pentru imagine sau reputatie, este un lux pe care tot mai putini par sa si-l permita. Cultura moderna naste oameni siguri pe ei, care n-au indoieli, care sint mai corporatisti decit un banc de pesti, care au mai mult self-confidence decit bucurii, emotii, ginduri, fantezii… Ei nu opereaza cu echivocul, ci cu «stiu eu sigur…». Poate macar unii dintre ei se opresc putin din cursa si fac exercitiul tonic al unei intrebari lamuritoare, adresata inainte de a fi prea tirziu.

Mecanismul intrebarii nu este acelasi pentru fiecare – unii au nevoie neaparat de context, altii se straduiesc sa afle pe cont propriu, folosind intrebarea doar in climaxul nedumeririi, altii traiesc macinati de o intrebare ca de un organ intern bolnav, sperind sa afle raspunsul din intimplare… «De ce?» este intrebarea care ar trebui sa fie stilpul de rezistenta al tuturor actiunilor din viata noastra («de ce eu?» este intrebarea care ajunge intotdeauna ultima la intilnirea cu rezolvarea unei probleme…). Daca pentru multe aspecte ale vietii noastre personale si profesionale am raspunde corect la intrebarea «de ce?», am elimina, probabil, multe inadvertente cu care ne confruntam suplimentar.

Nu putem trai fara sa ne punem intrebari. Nu putem evolua fara sa avem intrebari corect directionate si nici nu putem sa ne intregim, sa ne gasim perechea, sa ne infatisam altora, sa relationam social… fara sa raspundem, coerent si responsabil, la anumite intrebari (cu mina pe Biblie sau pe inima…). In multe privinte putem pastra misterul ca pe o bijuterie veche, de familie, dar in egala masura e posibil sa ne confruntam cu mici sau mari crize de prieteni, de persoane de incredere, de iubire. Nevazatorul e mult mai performant in a gasi cai senzoriale inlocuitoare decit misteriosul care trage prea multe draperii peste viata lui, in fata celor apropiati. Desigur, discretia ramine virtutea pe care cu totii o aplauda m (mai ales cind ne priveste…) si cu care toti ar trebui sa operam, oricit de mult ne-ar expune public meseriile noastre. Ca nu depinde numai de noi aflam zilnic din presa sau de la televizor, pe scara blocului sau la birou. Mereu se gaseste «un prieten fara nume», «o sursa» sau o birfa «revelatoare» care sa-ti modifice imaginea mai diabolic decit reuseste Photoshopul sa «sculpteze» trupurile unor vedete. Nu ne putem cuibari la sinul publicului (sau al necunoscutilor, in genere) spunindu-le tot despre noi, sperind ca vor fi empatici si ne vor mingiia pe crestet. Dar putem avea indoieli umane, putem pune intrebari utile, putem da raspunsuri edificatoare cind imaginea devine prea aglomerata de neadevaruri. Macar in fata celor dragi.

Semnul intrebarii este semnul evolutiei. Va invit sa profitati si sa va infruptati din intrebarile… despre voi.” (Mihaela Radulescu)

Redactia

Posted on May 26, 2011, in Invitatii evenimente and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 1 Comment.

  1. hello! only 5 minutes from you and I will be happy, please AdrianaS.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 25 other followers

%d bloggers like this: