Monthly Archives: February 2010
Londra: ZI DE INFORMARE PRIVIND SIGURANTA SI SANATATEA IN MUNCA IN CONSTRUCTII
AVEŢI O FUNCŢIE DE RĂSPUNDERE ĪN CONSTRUCŢII ?
Anul trecut 53 de lucrători īn construcţii şi-au pierdut viaţa īn accidente de muncă, iar alţi 3.286 au suferit vătămări corporale grave. Asiguraţi-vă că firma dumneavoastră este la curent cu cele mai bune practici şi cu standardele legale minime participānd la acest seminar gratuit organizat de Direcţia de Securitate şi Sănătate īn Muncă (Health and Safety Executive).
ZI DE INFORMARE PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ĪN MUNCĂ
PENTRU FIRMELE DE CONSTRUCŢII, ŞEFII DE ŞANTIERE ŞI SPECIALIŞTII ROMĀNI DIN CONSTRUCŢII
Data: Marţi 2 martie, orele 5:00 pm – 8:00 pm
Locatia:
Institutul Cultural Romān din Londra
1 Belgrave Square
Londra SW1X 8PH
Evenimentul va include o sesiune despre ultimele modificări aduse reglementărilor privind securitatea şi sănătatea īn muncă, o demonstraţie practică a celor mai bune practici pentru lucrul la īnălţime, recomandări privind īndatoririle care vă revin īn ceea ce priveşte instruirea muncitorilor, şi cum puteţi beneficia de instruire gratuită. Veţi avea prilejul să īntālniţi inspectori ai Agentiei Guvernamentale pentru Sanatate si Siguranta in Munca (HSE) şi să primiţi consiliere gratuită din partea specialiştilor īn acest domeniu.
Pentru mai multe informaţii şi pentru a vă īnscrie la acest seminar gratuit, vă rugăm sa sunati la 0207 556 2200, sau va puteti inscrie prin email la informatii@hse.gsi.gov.uk.
Ghidul copiilor imigranti care urmeaza scolile italiene
Primaria orasului Milano a tradus in mai multe limbi, printre care si limba romana, o brosura informationala care se adreseaza parintilor ce isi inscriu copii in sistemul scoalar italian.
Intitulat ”Cum functioneaza scoala superioara in Italia. Informatii de inceput”, acest ghid ofera toate detaliile si pasii care trebuie urmati pentru o intelegere cat mai aprofundata a invatamantului italian.
Ghidul poate fi consultat aici: Bine ati venit la scoala italiana…
Videocracy – documentarul despre Berlusconi interzis in Italia a facut furori in America
Text & Foto: Georgiana Turculet - New York
Videocracy. Reality TV- italian style
Arriva a NYC, il 12 Febbraio fino al 18 Febbraio, nel cinema IFC il documentario Videocracy di Erik Gandini. Il regista italiano descrive l’Italia di Berlusconi, rappresentando la patologica fusione tra il controllo mediatico e la mania della celebrità “made in Italy”. Il film è stato presentato nel 2009 alla 66ª Mostra internazionale d’arte cinematografica di Venezia, in collaborazione con la Settimana Internazionale della Critica.
Ottimo il titolo Videocracy, non poteva interpretare meglio il contenuto del video. Si tratta di un documentario che presenta una trama attualissima sia per quanto viene elaborato in termini di contenuto sia per le peripezie che ha affrontato il documentario sin dall’inizio della sua presentazione a Venezia. Il tema centrale è l’Italia e i suoi , ahimè, non più nuovi problemi. La democrazia necessita un sistema di informazione libero, pluralistico e appunto, democratico. Questo tratto fondamentale di un sistema sano sembra essere diventato opzionale- da quanto emerge dal documentario- nella penisola mediterranea. I numerosi processi dagli anni Ottanta a oggi- conosciuti in Italia e nel mondo- in cui è coinvolto Silvio Berlusconi illustrano un panorama tragico, sia per la situazione di monopolio dell’informazione creatasi tassello su tassello, sia per la cultura, formatasi su misura di questo monopolio, di questo unico modello di rappresentazione.
Gandini, il regista italiano e naturalizzato svedese, focalizza l’attenzione soprattutto sull’impero mediatico dell’attuale presidente della repubblica Berlusconi e su come questo sia la fonte del suo potere politico. Sorge a questo punto una domanda legittima: sarà connesso il fatto che il personaggio “accusato” dal documentario sia realmente il “padrone dei media” in Italia, lo stesso Berlusconi, e il fatto che il documentario sia stato censurato sui piccoli schermi in Italia, dove lo stesso Berlusconi è presidente del consiglio? Nessuna TV pubblica o privata, Rai o Mediaset, ha permesso lo spazio nei loro palinsesti per Videocracy per ragioni di imprecisioni “storiche” di tipo contenutistico. E la seconda domanda spontanea sarebbe: ma quando mai un documentario o un film è mai stato fedele al cento per cento alla storia? Probabilmente molto poche volte.
La censura è sempre stata nella storia, non soltanto italiana, un mezzo di potere anche essa. Pensiamo ai Beatles negli anni Sessanta, a quante volte hanno dovuto modificare i loro testi per farli piacere alla classe politica, ai tempi molto puritana e improntata su valori molto conservatori. Il tipo di giovani ribelli che si trovano meglio rappresentati nella musica Rock & Roll , il cui slogan per eccellenza era Peace & Love erano scomodi e contrapposti alla linea politica americana conservatrice, aggressiva e promotrice di guerre. Pensiamo a quanti paesi nel mondo hanno vietato la musica, i film e altre espressioni artistiche a scopo politico. Verrebbe, forse, spontaneo pensare che tale tendenza sia più tipica di paesi non democratici, conservatori, nazionalisti e dalla religione integralista e l’immaginazione ci porta facilmente fuori dall’Occidente. Eppure, la storia della censura ci insegna che questi casi di censura siano molto più spesso prodotti di paesi che si arrogano il diritto di definirsi democratici, “civilizzati”, liberi e universali nei diritti umani.
Eric Gandini sembra voler mostrare come ci plasmiamo sulla cultura, come abbracciamo alcuni modelli o stili di vita che possono essere raffigurati dalla televisione. Non sarebbe il primo a discutere del potere dei media poiché molti scienziati sociali hanno già scritto fior di libri e trattati interi sull’importanza dell’informazione ai fini della libertà individuale e collettiva e ancora più in generale, sulla potenza del mezzo televisivo. Il problema di Gandini è stato il suo coraggio, ossia quello di volersi misurare con un personaggio forte, Berlusconi, e farlo in casa sua. Una mossa eroica voler criticare l’incriticabile e volerlo fare sulle sue televisioni. Ma a parte la lotta politica, il regista descrive molto brillantemente il modello predominante del monopolio culturale che è un modello patriarcale e decisamente antifemminista. Non è certamente opera di Berlusconi l’invenzione di tale modello, non è l’unico al mondo fare marketing in questo senso, mentre è l’unico al mondo, nel mondo democratico occidentale, ad essere il presidente del consiglio e nello stesso momento a detenere un enorme potere mediatico. I corpi nudi delle “donne-oggetto” sono in vetrina, mentre gli uomini si riconoscono la propria virilità nel essere ricchi ad ogni costo attraverso la celebrità. Se qualcuno si chiedesse perché le giovanissime vogliono diventare tutte modelle e veline e i giovanissimi calciare il pallone, concetti ben diversi dalle soubrette televisive professioniste di una volta, che sapevano ballare, cantare e intrattenere, ebbene, forse questo documentario può rispondere brillantemente attraverso il caso italiano a domande di questo tipo.
Ma non finisce qui il nostro racconto. Alla prima del documentario di venerdì 12 febbraio, troviamo davanti al cinema un gruppo di volantinatori, giovani italiani che vivono a NY e che hanno colto l’occasione della proiezione del film per mostrare la loro contrarietà al sistema Berlusconiano. Intervistiamo uno degli organizzatori, Alain de Carolis.
In cosa consiste la protesta? che messaggio o in che modo volete sensibilizzare il pubblico? perche’ avete usato la proiezione di videocracy per protestare?
Alain De Carolis: Semplicemente distribuiremo dei volantini che riassumono l’operato di Silvio Berlusconi e le modalità con qui questo ha raggiunto il successo ed il potere. Il documentario Videocracy è una buona occasione per esprimere il nostro dissenso ad una platea di persone interessate all’Italia ed alla politica Italiana.
Di che gruppo fai parte e che identità ha il gruppo? Siete tutti o gran parte italiani? O italo-americani di prima o seconda generazione? A cosa e’ dovuto il vostro soggiorno negli USA ( viaggio, studio, lavoro)?
Alain: Sia chiaro che pur essendo convinto di raccogliere i sentimenti e le intenzioni di tanti amici parlo solo e soltanto per me stesso. Esiste in Italia un movimento spontaneo di liberi cittadini informati che tengono a cuore la Costituzione Italiana e le sorti del Paese. Molti lo definiscono un movimento anti-politico ma a me piace pensare che in realtà questo sia l’unico movimento che la politica la fa ancora veramente.
Non è un partito e non ha un nome preciso ma da web è recentemente nata l’idea di chiamarlo “popolo viola” proprio perché il viola è l’unico colore che non è mai stato utilizzato da nessun partito politico.
Io mi trovo negli usa per lavoro. Conosco però tantissimi “cervelli in fuga” che vengono quando c’è occasione di manifestare e sono una quantità impressionante. Mai visti tanti scienziati tutti insieme in Italia.
Che altre attività fa il vostro gruppo?
Alain: Come ripeto, è un movimento spontaneo. Non esiste una regia centrale o una gerarchia. Mi hanno segnalato la prima di Videocracy e così di mia iniziativa ho deciso di utilizzarla per manifestare. Non è la prima volta che succede e sicuramente non sarà neanche l’ultima perché in Italia ed in giro per il mondo altri come me fanno e faranno esattamente le stesse cose.
Che risultati sperati di raggiungere con la distribuzione dei volantini?
Alain: Molti Italiani ritengono che protestare nei confronti di Berlusconi ma soprattutto del Berlusconismo sia un dovere civico di ogni cittadino. Io sono tra questi.
Intendo far conoscere al pubblico Americano che oggi come negli anni ’30 non tutti gli Italiani supportano il sultano di turno.
L’obiettivo è quello di creare consapevolezza e di manifestare l’esistenza di una anomalia tutta Italiana che sta distruggendo moralmente ed istituzionalmente la Nazione.
Dato che l’intervista uscirà domenica per i nostri lettori, cosa diresti ai prossimi spettatori di Videocracy?
Alain: Purtroppo il film rappresenta molto bene la realtà Italiana di oggi e anzi, sono convinto che venga mostrata solo una piccola parte del problema. Credo che per capire l’Italia di oggi valga la pena di vederlo assieme ad altri film recentissimi quali “Il Divo” e “Gomorra”.
SÃ AI DE UNDE ALEGE
Text: Ioana Maria Lupascu
Lumea muzicalã este invadatã de asiatici, ceea ce provoacã uneori lamentãri şi comentarii. Lumea în general este destul de invadatã de ei, nu numai cea muzicalã. Naţie ambiţioasã, muncitoare şi disciplinatã şi-au pus în cap sã facã tot ceea ce fac europenii şi aparţine de tradiţia noastrã, fãcând în aşa fel de bine încât au ajuns în frunte. În muzicã “deranjeazã” prin perfecţiune şi prin faptul cã iau cu asalt competiţiile, luând mare parte din premii. Cei mai talentaţi şi foarte apropiaţi de feelingul european sunt coreeni, urmaţi de chinezi şi abia într-un sfârşit de japonezi, care sunt în genere într-adevãr destul de robotizaţi. Multã corectitudine, perfecţiune şi acurateţe, puţinã simţire.
Dar totuşi cum de sunt atât de mulţi buni? Pentru cã baza de alegere este largã. Majoritatea pãrinţilor îşi dau copiii mici sã înveţe muzica, astfel cã din milioane care încep, rãmân sute de vârfuri. Dar la noi, unde doar câteva sute de copii mai sunt îndrumaţi de cãtre pãrinţi sã înveţe sã cânte la un instrument, de unde s-ar putea face trierea?
Educaţia muzicalã în fragedã copilãrie aduce multe avantaje şi chiar dacã nu se transformã în profesie mai târziu, îmbogãţeşte enorm universul, creierul şi structura acelui copil. Se dezvoltã concentrarea, creativitatea , imaginaţia şi fantezia, atenţia distributivã, simţul estetic, înclinaţia spre armonie , conexiunile logice, memoria, gândirea matematicã, controlul asupra propriei persoane, independenţa mâinilor- şi în cazul pianiştilor chiar şi a degetelor în parte -. Aceastã fantasticã înşiruire este oare puţin lucru? La acestea se mai adaugã şi disciplina, responsabilitatea, spiritul competitiv, tinderea spre perfecţiune, rãbdarea şi câştigurile sunt fabuloase.
Dacã şi noi am avea baza largã de alegere, cu siguranţã am invada piaţa muzicalã mondialã, cãci de felul nostru suntem un popor extrem de talentat, având chiar şi din puţinii copii care încep acest drum solişti internaţionali de top, aproape pentru fiecare instrument. Mai bine spus aveam, cãci în zilele noastre prea puţini copii mai fac muzicã în mod serios.Circulã ideea absolut aberantã cã “baletul, opera, muzica clasicã, cãrţile nu mai sunt la … modã” ( ?!? ) De parcã existã o modã în privinţa culturii. De parcã Van Gogh se poate demoda sau Shakespeare poate sã nu se poarte în sezonul primãvarã-varã 2010 ori Beethoven sã fie depãşit , dar în revenire peste vreo cinci ani precum printurile geometrice sau mai ştiu eu ce altceva. De ce ruşii au dominat ani buni arta şi anumite sporturi? Pentru cã pe de o parte talentaţi, pe de altã parte baza de selecţie era foarte mare.
Dacã noua micã generaţie n-ar mai creşte doar cu jocuri cu lasere şi desene animate dubioase am putea avea şi noi ca popor o revenire culturalã. Ne place atât de mult atunci când un român ne reprezintã ţara şi urcã pe podium ( la propriu sau la figurat) dar pentru ca aceasta sã se întâmple cât mai des este nevoie de bazã largã de selecţie, e bine …sã avem de unde alege!
16 englezi au luat premiul 1 la concursul ”cea mai frumoasa masca” a carnavalului de la Venetia
Text: Ionut Slav
Foto: Multumiri VM&E Press Venetia
(in mijloc presedintele Venezia Marketing & Eventi Piero Rosa Salva inconjurat de castigatori)
Ieri, 14 februarie, în Grădina din Piazza San Marco, au fost desemnati castigatorii pentru cele mai frumoase masti ale Carnavalului de la Veneţia Sensation 2010.
Juriul, prezidat de Angela Missoni şi alcătuit din artistul video Fabrizio Plessi, designerul de costume Stefano Nicolao, directorul artistic al Carnavalul de la Veneţia Marco Balich, a onorat un grup de şaisprezece persoane din diferite orase din Anglia, care jucau rolul ”Pantegana”, şobolani de dimensiuni mari care locuiesc în canalele din Veneţia. Grupul de prieteni a fost premiat pentru originalitatea si spontaneitatea propunerii şi a câştigat un sejur în Veneţia oferit de un hotel venetian asociat evenimentului.
Cu aceeasi ocazie au mai fost oferite premii pentru masti si deghizari: cel mai bun artist Sensation 2010 “Operaţiunea Escargot” de Popol Cie, premiul special de Sfantul Valentine i-a fost oferit cuplului Koehler, cuplu si in viata reala, care au venit din Germania; Premiul Special ” Casinò di Venezia ” a fost inmanat de catre juriu Rossanei Molinatti, in varsta de optzeci de ani, care a interpretat in mod exceptional “Imaginea Maicii Domnului” de Gustav Klimt.
Castigatorii au putut defila pe scena carnavalului in aplauzele celor 70.000 de persoane aflate in Piazza San Marco.
Spania: ”Sueño flamenco”, moda flamenco semnata de designerii romani Augustin & Came
Text: Paul Bercioiu
Foto: Arhiva personala a designerului Augustin Ghebaru
In perioada 18-21 februarie in orasul Lepe (provincia Huelva) din Spania va avea loc o prezentare de moda flamenca la care vor lua parte si doi designeri romani Augustin si Camelia Ghebaru care semneaza brandul Augustin & Came.
Defilarea de moda flamenca 2010 va avea loc in cadrul festivalului anual MAF, un eveniment organizat de catre Primaria orasului Lepe.
Designerii romani vor fi pe 15 februarie in Lepe pentru pregatirea spectacolului si repetitiile cu cele 30 de manechine. Cum si-au obisnuit deja publicul, prezentarea va fi o mostra interculturala, fiind deja selectionate manechine de diferite nationalitati care vor defila alaturi de autenticele andaluze.
”Speram sa oferim un spectacol de neuitat, alaturi de cunoscutii designeri andaluzi de moda flamenca, iar pasiunea noastra pentru arta flamenca o vom prezenta acolo unde s-a nascut aceasta cultura…”, marturiseste designerul Augustin Ghebaru.
Pentru organizarea prezentarii de moda semnata de casa Augustin & Came au colaborat Departamentul de Cultura din cadrul Primariei din Lepe, alaturi de Serviciul Municipal de Imigratie.
Colectia romanilor intitulata ”Sueño flamenco” va deschide evenimentul joi, 18 februarie, la orele 19.30, desfasurat la Teatrul Municipal de Lepe.
Cine se opune integrării românilor din Italia
Comunicat de presă
De câteva zile primarii Italieni, reprezentanţi ai Ligii Nordului, au descoperit cât de uşor pot lovi comunitatea românească prin intermediul procedurilor administrative cu substrat evident intolerant si rasial:
- La S. Giorgio in Bosco, primarul orașului, interzice folosirea unui teren de fotbal echipei “Alianţa Românească”, tratament rezervat exclusiv echipei româneşti!
- La Ponte Vico, primarul a dispus închiderea unui loc de întâlnire al comunităţii româneşti gestionat de asociaţia “Romena – Garden”! Tentativa noastră de a contacta primarul s-a finalizat cu refuz din partea acestuia motivând ca nu are ce discuta cu românii!
- Acesta este doar vârful icebergului, a ceea ce se întâmplă în nordul Italiei, unde o fetiţă româncă, rezidentă în oraşul Polesina, a încercat să se sinucidă aruncându-se de la fereastră, datorită tratamentului inconştient discriminatoriu al colegilor de scoală, care o batjocoreau frecvent spunându-i ca “pute a româncă”!
- La Roma în toaleta Tribunalului Penal tronează de 6 luni o inscripţie ”Daţi foc românilor”, fără ca cineva să fi prevăzut ştergerea acesteia!
Partidul Identitatea Românească solicita în acest context Ministrului de Interne al Italiei, Roberto Maroni (Liga Nordului), să dispună toate masurile necesare, ajungând chiar la comisariamentul oraşelor ale căror Primari au declarat un adevărat război rasial comunităţilor româneşti locale fără o motivaţie logică sau juridică, ci doar în virtutea unor prejudecăţi rasiste, deja condamnate de istorie!
Solicitam de asemenea intervenția imediata la cel mai înalt nivel al autorităţilor României, Preşedinte, Parlament, Guvern, pentru restabilirea unui dialog social, politic şi uman între reprezentanţii autorităţilor Italiene şi comunităţile româneşti din Italia!
Rugăm de asemenea clasa politică a României, ca pe lângă retorica şi polemicile pe teme ce întorc roata istoriei în epoca evului mediu, respectiv “flacăra mov” şi practicile şamanilor, făcându-ne de râs în toate ţările lumii, să aducă serios în discuţie şi problematicile diasporei, ale căror voturi le-au cerut cu toţii în campaniile electorale.
Partidul Identitatea Românească – Mihai Muntean, Secretar Naţional
Forumul Intelectualilor Români din Italia – Horia Corneliu Cicortaş
Eurostat: 2010 – Anul combaterii saraciei si excluderii sociale
Text: Paul Bercioiu
Foto: Google
Un portret statistic al Uniunii Europene pe anul 2010 pune cap la cap elemente esentiale menite sa combata saracia si excluderea anumitor categorii sociale de persoane.
Daca anul 2008 a fost declarat de catre UE anul dialogului intercultural, iar 2009 – anul creativitatii si inovatiei, 2010 sta sub semnul combaterii saraciei si excluderii sociale.
Egalitatea este un drept fundamental in UE, astfel ca, principalele obiective stabilite pentru a fi combatut fenomenul saraciei sunt urmatoarele:
- Recunoasterea drepturilor tuturor persoanelor, cu precadere a saracilor, pentru a trai in demnitate si pentru a fi parte activa a societatii.
- Impartirea responsabilitatilor individuale si colective in lupta contra saraciei.
- Promovarea beneficiilor societatii.
- Stabilirea angajamentelor pentru actiuni concrete pentru eradicarea saraciei si a excluderii sociale la toate nivelele.
PROGRESS, un program al UE care a inceput in 2007 si continua pana in 2013, are in proiect o strategie de includerea sociala care doreste sa ia atitudine in urmatoarele directii: saracia juvenila, includerea activa, gazduire decenta pentru toata lumea, incluziunea grupurilor vulnerabile, excluderea financiara si supraindebitarea.
La nivel international au fost stabilite 8 obiective: eradicarea saraciei si foametei in lume, acumularea educatiei primare universale, consolidarea egalitatii de sanse dintre barbati si femei, reducerea mortalitatii juvenile, imbunatatirea sanatatii materne, combaterea virusului HIV, a malariei si a altor boli, asigurarea durabila a mediului, imbunatatirea unui parteneriat global pentru dezvoltare.
Studiul Eurostat mai releva si o serie de analize la nivel da tari din Uniunea Europeana, iar Romania si Bulgaria sunt tarile cele mai sarace, mentioneaza raportul. Tara noastra are un salariu mediu pe economie cu pana la 7 ori mai mic comparativ cu restul tarilor UE, iar inegalitatile in materie de consum sunt relevate printr-o analiza atenta…
Studiul poate fi citit integral aici: Eurostat – ENGLISH
Cotidianul italian ”Il sole 24 Ore” titreaza mare: ”Italia promoveaza McDonald’s, Romania taxeaza mancarea deseu”
Redactare text: Maria Ana Nicolescu
Foto: Il Sole 24 Ore (prim plan: ministrul italian)
Articolul reprezinta o paralela intre Romania si Italia in ceea ce priveste abordarea fast-food-ului, unde principalul brand de traditie este considerat McDonald’s.
In timp ce ministrul italian al agriculturii, alimentatiei si padurilor, Luca Zaia, promoveaza un nou sandwich - McItaly – cu branza italieneasca si bresaola, dand meniul McDonald’s un iz peninsular, ministrul roman de sanatate Attila Czeke comunica faptul cad in luna martie 2010 va aplica taxa pe ”mancarea deseu”.
Este vorba despre doua evenimente smnificative. Pentru McDonald’s este pentru prima data cand primeste o cerere de acest tip din partea unei tari considerata patria dietei mediteraneene. Este, pe de alta parte, si prima data cand este taxata mancarea pentru aportul nutritional foarte dezechilibrat.
Categoriile cele mai lovite de decizia ministrului de sanatate sunt, dincolo de fast-food-uri, producatorii de bomboane, snacks-uri dulci si sarate şi băuturi îndulcite. Motivul pentru care este taxata ”mancarea deseu” se datoreaza cresterii progresive a numarului de obezi in randul populatiei şi o creştere a patologiilor tip diabet şi a boli cardio-circulatorii. Consecintele negative in balanta sanatatii publice din Romania sunt evidente, iar ministrul a decis sa intervina. Nu toti sunt insa de acord, cei care se opun amintesc faptul ca taxa pe alcool si tigari nu este atat de eficienta.
Ministrul Zaia gandeste insa diferit si considera ca noul ”panino” (sandwich) de 715 calorii cu o felie de branza si cateva de bresaola este chiar o inventie de premiat, asta in ciuda faptului ca 95% din clientii ”unchiului Mac” consuma in general un meniu supra-caloric, compus din Coca Cola, cartofi prajiti si hamburger.
Un aspect important mentionat de cotidianul Il Sole 24 Ore: ”McItaly furnizeaza 3,3 grame de sare, echivalentul a 66% din necesarul zilnic. Daca vor fi consumati si cartofi prajiti, se va ajunge la un aport de 92% pentru un adult si 153% pentru un copil. O problema frumoasa pentru o populatie ca a noastra, unde hipertensiunea reprezinta o problema comuna. Cine stie la ce se gandeste ministrul sanatatii?”.
satul lui lefter
Text & foto: Andrei Lefter – Corespondent din Romania
Cand spui sat automat te gandesti la traditii, simplitate, mestesuguri, comuniune cu natura. Oamenii de la sat traiesc in stransa intelegere cu natura, insa de multe ori sunt la cheremul ei. Vremurile nu-i iarta, tehnologizarea vine peste ei, iar ei nu se pot opune… Lucrurile facute pentru a le usura munca de cele mai multe ori ii incurca sau le creeaza alte probleme.
Traditiile pastreaza vie identitatea poporului nostru, dar pentru cat timp? Cat vor mai rezista pana cand vor fi inghitite de globalizare? Daca nu vor disparea atunci sigur se vor transforma, se vor moderniza, poate atat de tare incat nu vom mai sti de unde am plecat.
Romania a incercat industrializarea fortata, transformand sate intregi in…sate cu blocuri. Au fost ridicate fabrici si multi oameni, au fost “obligati” de serviciu sa se stramute si sa-si intemeieze familii in zona. Taranii s-au mutat la bloc, insa multi nu si-au uitat indeletnicirile: continua sa creasca gaini, porci sau sa fie posesori de caruta cu cal.
Blocurile au fost facute in graba, fara utilitati si confort: cuburi de beton rece puse unul peste altul. Oamenii si-au construit sobe si fac ciorba la aragazul cu butelie. In zilele de sarbatoare gratarul se aprinde pe balcon.
Oamenii nu mai au pamanturi, le-au dat in arenda sau le-au vandut. Costurile au depasit cu mult profitul detinerii unor astfel de mosii. Animale nu mai cresc cum obisnuiau odinioara, sunt costisitoare, mananca mult iar carnea se gaseste si la supermarket. Unii mai tin gaini si cate un porc, asa ca sa aiba ocupatie.
Caii sunt scumpi si nu se merita sa ai, mai bine iti iei un ATV, merge mai bine pe camp si chiar pe aratura. Cei care mai au pamant oricum nu mai folosesc cai la arat, exista utilaje pe care le platesti cu banii de subventii, asta daca mai si vin de la stat. Pe soselele nationale accesul carutelor este interzis, asa ca atelajul este inutil.
Multi tarani s-au orientat spre indeletniciri mai putin obisnuite: si-au deschis crescatorii de melci, struti sau pasari ornamentale. Sunt mai cautate decat carnea de pui de curte sau cea a porcului de gospodarie. Acum porcii se cresc in ferme detinute de cetateni straini sau facute cu bani europeni.
Satele de la munte sunt mai ferite de saltul tehnologic, decat cele de campie sau deal. Acolo, in afara de exploatari forestiere si oierit nu prea ai ce face. Padurile sunt deja cumparate de baroni locali sau baroni ai padurilor iar transhumanta a fost “aproape interzisa” (se poate face, dar in conditii stricte si greu de indeplinit de catre un cioban simplu). Ar mai fi si fondul de vanatoare, dar indelitnicirea de vanator e din ce in ce mai rara in randul taranilor simpli. Oamenii s-au adaptat timpurilor si si-au deschis pensiuni. Au inceput cu o casa batraneasca si prin ospitalitate si cu multa munca au reusit sa-si extinda afacerea de familie si sa primeasca cereri din toata lumea pentru relaxare si buna dispozitie.
Pentru satele de deal exista exploatarile viticole, unde strugurii se vand la preturi derizorii. Taranii sunt trasi pe sfoara de bisnitarii care le culeg viile la preturi de nimic. De vin se mai ocupa cei mai tineri sau in putere. Vinul de la sosea insa, este doar o alta smecherie care aduce profit prin vanzarea apei cu gust de vin si culoare indoielnica.
Olaritul, impletitul, cusutul, lucrul la gherghef, tamplaria sunt traditii ramase prin cartile de istorie si prin vreun catun, acolo unde un batran ai carui copii au plecat de mult in Italia inca mai inmoaie lut, iar o batrana fara nepoate inca impleteste un ilic.
Romania n-are argicultura si nici industrie. Are in schimb servicii si spatii rezidentiale. E ceva ciudat in toata treaba asta. Si totusi continua sa existe pe harta.
Sufletul Romaniei este la sat. De aici a inceput totul. O mare parte a locuitorilor din capitala sunt bucuresteni de prima sau de a doua generatie. Multi provin de la sate.
Ca Romania sa renasca trebuie sa pornim de la baza, de la sat. Acolo sunt resurse neexploatate si pretioase. Nu mai e suficient sa stai in capitala si sa astepti sa-ti vina oamenii din provincie, bucurestenii trebuie sa mearga in provincie si sa ridice stacheta. Sa modernizam satul, dar sa o facem pe o baza solida.
