Monthly Archives: September 2009
Leonskaja cântã Enescu la “Enescu”
Şi aceastã ediţie a Festivalului George Enescu a adus pe scenele bucureştene un întreg şir de mari nume, în fiecare zi publicul a avut bucuria de a asculta 3-4 concerte în care protagonişti au fost mari interpreţi, mari dirijori, orchestre celebre care au susţinut programe pe mãsurã.
Dupã pãrerea mea, unul din punctele de top ale acestei ediţii l-a reprezentat recitalul Elisabethei Leonskaja de la Ateneul Român în dupã amiaza zilei de 24 septembrie. Rusoaicã de origine, a studiat pianul la Conservatorul din Moscova cu Jacob Milstein, laureatã a numeroase concursuri importante precum: George Enescu ( 1964), Marguerite Long, Regina Elisabeta. Din 1978 se mutã la Viena şi cariera ei ia o amploare internaţionalã, concertând în cele mai importante sãli, cu cele mai mari orchestre şi dirijori. A fost puternic influenţatã de numeroasele apariţii scenice în duet cu celebrul Sviatoslav Richter.
În recitalul din aceastã ediţie, doamna Leonskaja a ales un program poate mai puţin tipic ca structurã pentru cineva şlefuit la marea şcoalã rusã: Ravel, Enescu, Debussy, Chopin. De la prima notã şi pânã la ultima, Leonskaja a fost o explozie de vitalitate, de energie, expresie exteriorizatã, patos, cantabilitate. Dupã Valsurile nobile şi sentimentale ale lui Ravel a urmat Sonata no 1 în fa# minor op. 24 de Enescu.
Recunosc cã am aşteptat acest moment cu mare curiozitate, neştiind cum avea sã fie înţeles al nostru Enescu, de un strãin. De cum a atins pianul mi-am ţinut respiraţia şi teoria care spunea cã Enescu nu poate fi bine cântat decât de un român a fost spulberatã. A fost versiunea interpretativã care mi-a plãcut cel mai mult a primei sonate a lui Enescu . Pianista a gãsit în partiturã culori, sentimente, voci, de care pânã acum nici n-aveam idee cã ar putea exista. O mare noutate au fost momentele dramatice interpretate cu patos şi uneori chiar tragism şi intercalate cu fraze de o incredibilã delicateţe şi cantabilã candoare. Paleta ei coloristicã are o amploare, pe care o pot compara cu sonoritãţile lui Lazar Berman, de fapt pe tot parcursul recitalului de la Ateneu am retrãit şi am recunoscut şcoala rusã veche.
Au urmat trei Preludii de Debussy şi apoi în pauzã abia am avut timp sã mã reculeg dupã tulburarea şi bucuria de a fi asistat la un asemenea regal muzical. Cea de a doua parte a recitalului îi era dedicatã lui Chopin: cele patru scherzo-uri ale sale. În pauza concertului tocmai discutasem cu cineva despre cum ar putea fi împletite patosul pianistei cu romantismul compozitorului. Deşi delicat, Chopin nutrea înãuntrul sãu un tumult de sentimente şi Leonskaja a susprins exact aceastã combinaţie într-o interpretare desãvâşitã, dovedind de asemenea o stãpânire uimitoare a claviaturii.
Propriu şcolii ruse, fiecare notã era dusã pânã la capãt, fiecare bobiţã era cântatã, detaliile cãutate cu minuţiozitate, pãrţile expresive de o infinitã dulceaţã pãreau miere picuratã direct în suflet şi contrastau cu başii profunzi şi timbraţi şi cu pasajele de patos volcanic, exploziv. Dupã încã douã bisuri, simţeam cã aş mai fi putut sã stau încã o zi întreagã s-o ascult pe Leonskaja, dar concertul s-a încheiat şi am plecat entuziasmatã, având încã în urechi tumultul efervescent şi pasionat al Elisabethei Leonskaja.
Ioana Maria Lupaşcu
LIDL vrea sa investeasca in romania
Reprezentantii lantului german de magazine LIDL, unul din cele mai ieftine supermarketuri nemtesti de unde isi fac cumparaturile romanii din Italia, se gandesc sa intre pe piata din Romania, fiind inca in cautarea terenului pentru construirea punctelor de vanzare, informeaza Institutul National pentru Comert Extern din Italia.
Magazinele LIDL vor putea fi construite in orase cu minim 30.000 de locuitori. Reprezentantii lantului german sunt interesati sa achizitioneze terenuri cu o suprafata intre 4000 si 8000 de metri patrati. Actionarii au transferat pana la momentul actual in Romania 70 de milioane de euro de capital social pentru LIDL Romania. Societatea a fost fondata in 2003 si a avut succes datorita discounturilor oferite. LIDL este proprietatea grupului german Schwarz, alaturi de Kaufland.
Daniela Vitelaru
ultimul trend italian: rochiile de mireasa prind culoare
La targul de casatorii ”Milano Sposi” a avut loc in perioada 24-27 septembrie a.c. prezentarea noilor tendinte in materie de rochii de mireasa. Cea de-a 32-a editie ofera culoare casatoriilor din zilele noastre. Simbolul nuntilor, rochiile de culoare alba, a palit in fata fascinantelor creatii “colorate” ale vremii.
Designerii anului 2009 propun pentru urmatorul sezon o imagine de femeie aristocrata, creativa, cu alura de printesa dar, in acelasi timp, plina de entuziasm si senzualitate.
Culorile propuse pentru rochiile de mireasa sunt roz, gri metalizat, albastru pastel, crem-auriu si rosu. Albul nu lipseste insa din defilarea de moda, piesele clasice de altadata sunt insa sculptate cu creativitate si fantezie. Se poarta mai mult ca oricand rochia brodata si palaria cu voal. Un alt detaliu semnificativ sunt florile rosii atasate rochiilor de culoare alb-mat.
Corsetele care sa sublinieze o talie de viespe sunt inca in trendul actualizat al stilului anilor ’40.
Pregatirea nuntii a devenit, mai nou, un eveniment de arta, unde viitoarele doamne se intrec in studii de tendinte si concepte de organizare cat mai sofisticate. Milano este orasul tuturor modelor si a nici unei contradictii. Ce porneste din “capitala modei” nu risca sa devina, sub nici o forma, banal sau neinteresant, astfel ca designerii nici nu trebuie sa faca eforturi uriase sa socheze, intrucat ei socheaza oricum.
Rochia de mireasa tinde sa devina o rochie speciala care poate fi purtata si dupa eveniment ca oricare rochie de seara care se respecta.
In cadrul evenimentului au expus case de moda ale unor designeri importanti in industria de specialitate: Alta Moda Sposa, Anna Ceruti, Bolzoni Spoze, Elisabetta Polignano, Frank Baster sau Rovi Sposi.
Costurile pieselor vestimentare pentru nunta porneau de la 1.200 de euro si ajungeu si pana la 15.000.
Daniela Vitelaru
Masacru involuntar
Când mor oameni, cand se prãbuşeşte o clãdire, cade un pod, deraiazã un tren… pierderile sunt imediat vizibile. Nu acelaşi lucru se întâmplã în culturã însã.
De curând, la Festivalul Enescu, la Sala micã a Palatului, publicul a fost încântat de concertul oferit de Florin Rãducanu şi Classical Trubadures Orchestra, cu program de prelucrãri, ample aranjamente jazzistice ale unor celebre compoziţii ale lui Bach, Chopin, Enescu. O searã de jazz simfonic, termen tot mai des întâlnit în ultima vreme; uneori corect folosit, alteori deloc potrivit.
La polul opus minunatului concert susţinut de Florin Rãducanu stã, de exemplu, un concert care îmi stãruie în minte prin şirul de crime comise: jazz simfonic la Brãila, unde câţiva chitarişti fãrã pregãtire clasicã ori chiar de jazz, improvizau în stil heavy-rock peste orchestra clasicã care cânta în spatele lor Simfonia 40 de Mozart sau a cincea de Beethoven.
Adevãraţii jazzmani au la baza formãrii lor o intensã pregãtire în muzica clasicã, o minuţioasã cunoaştere a armoniei, formelor şi contrapunctului clasic, abia apoi urmeazã studiul jazzului şi al improvizaţiei şi specializarea în diferite direcţii: free jazz, etno jazz, classical jazz…
N-aş vrea sã intru pe alunecosul teren al terminologiei muzicale, tãrâm mult mai familiar muzicologilor, dar din cunoştiinţele mele, în primul dicţionar de jazz, sinteza echilibratã între jazz şi simfonic, adaptarea intonaţiei de jazz la structurile simfonice duce la genul de fuziune: jazz simfonic, al cãrui pãrinte este Gershwin, autor clasic care a scris lucrãri simfonice cu puternice inflexiuni jazzistice.
Acum a devenit uzual ca jazzmanii sã cânte sau sã compunã în manierã simfonicã: Dave Brubek, Grappelli , Eugen Ciceu şi Johnny Rãducanu ştiu cã are o astfel de lucrare, Duke Ellington a compus o suitã simfonicã în trei pãrţi, Friederich Gulda are ale sale ”Concerti for Players and Singers”, care s-au cântat şi la Filarmonica George Enescu cu un enorm succes de public şi de criticã, marele nostru Richard Oschanitzky a compus una dintre cele mai bune lucrãri de jazz simfonic “Dublul concert pentru pian, saxofon, orchestrã simfonicã & big band”, dar începuturile au fost fãcute de compozitorii clasici ca Stravinsky cu Ragtime music sau Şostakovici cu cele douã Suite de Jazz ale sale.
Cam asta ar fi pe scurt treaba cu jazz-ul simfonic şi eu ca muzician profesionist, dar şi ca om care pur şi simplu iubeşte muzica am fost teribil de îndureratã sã aud despre acel masacru-concert cãruia i s-a spus atât de impropriu jazz simfonic. De ce folosesc cuvinte atât de mari precum crimã şi masacru pentru un lucru atât de mic în aparenţã?
Dintr-o serie de motive, începând cu respectul pentru marile capodopere ale acestor genii: Mozart şi Beethoven. Un adevãrat muzician respectã partitura atât de mult , încât pânã şi mutarea unui accent sau schimbarea unei nuanţe apare ca un sacrilegiu. Marii compozitori pot fi prelucraţi în diferite maniere moderne, dar nicidecum nu se poate interveni în mod direct în lucrãrile lor şi nicidecum nu pot fi masacraţi, muzica lor nu poate fi acoperitã de gâjâiala zgomotoasã a unor chitãri electrice. Urmeazã respectul pentru public, care, deşi doritor de muzicã, are rar ocazia în Brãila de a asculta concerte şi astfel este puţin educat, iar acei oameni care au fost în salã au plecat acasã cu impresia cã au ascultat jazz simfonic, cã au ascultat muzicã. Cei mai mulţi vor rãmâne cu aceastã convingere şi vor povesti mai departe despre ce înseamnã jazz simfonic, sã-ţi baţi joc de Mozart şi de Beethoven, lucru de fapt deloc adevãrat.
Fenomenul din pãcate nu este nou şi se extinde mai departe de muzicã. De curând am constatat cã, şi în vorbire, fãrã sã vrem, şi, probabil fãrã sã ne dãm seama, ne masacrãm şi propria limbã, folosind cuvintele în cu totul alt sens.
Exemplul care mã deranjeazã cel mai tare este desemnarea a ceva frumos, superb, minunat, divin, interesant prin … bestial . In DEX, bestial = de bestie, ca de bestie, de o cruzime feroce, animalic, sãlbatic, fioros. De ce sã fie un diafan curcubeu, un superb persaj sau un magnific apus de soare … bestial? Limba noastrã are un vocabular care poate satisface întrutotul orice nevoie descriptivã. Acest tip de erori sunt cel mai adesea involuntare şi se extind prin imitaţie şi cum gravitatea este ascunsã, pericolul este de fapt mãrit , cãci… ( aş fi dorit sã o fi spus eu, dar a spus-o cineva mai deştept decât mine) …”Cultura costã bani, dar incultura costã şi mai mulţi bani”.
Ioana Maria Lupaşcu
Discriminarea victimelor in mass-media din Italia. PIR se revolta
Roma 22 septembrie
Ieri tribunalul penal din Torino a condamnat la doi ani si patru luni de inchisoare un cetatean torinez in virstă de 31 ani vinovat de violenţă sexuală şi instigare la prostituţie faţă de un minor român de 12 ani căruia îi plătea 5 euro pentru a-l mîngîia şi 10 euro pentru un raport sexual oral. Această ştire care ar fi fost prezentată in prima pagina a tuturor ziarelor Italiene daca victima ar fi fost un italian iar autorul Român, nu a fost preluată de mass-media.
„Monstrul Italian si victima Român nu prezinta interes. Apoi ne mirăm daca Amnesty International şi Parlamentul European ne acuză de xenofobie”, declară preşedintele partidului Giancarlo Germani, care işi manifestă indignarea faţă de unele ziare ca „Il Giornale”, care astazi cerea expulzarea prostituatelor Românce, dar nu nu face nici o referire la cazul „pedofilului torinez”, pentru care nimeni nu a cerut statului castrarea chimică, acesta nefiind străin, ci cetaţean italian. „Mass-media italiane are o mare responsabilitate in inducerea manifestarilor rasiste şi xenofobe in Italia”, declară Mihai Muntean, secretarul general al Partidului Identitatea Românească, cerind la rindul său incetarea acestui tip de informaţie discriminatorie, distorsionată si xenofobă, care tace in privinţa infractorilor italieni, dar mai ales in privinţa victimelor atunci cind acestea sunt străini, in general şi români in particular.
Secretariatul National al Partidului Identitatea Româneasca
Articolul scandalos despre acest caz a aparut in publicatia italiana ”Cronaca Qui”
Despre prostituatele romance: http://www.ilgiornale.it/a.pic1?ID=384339
Dracula is dead
Cartea ”Dracula is dead” va fi lansata pe data de 9 noiembrie in Romania si America. Scrisa de sotii Sheilah Kast (jurnalista) si Jim Rosapepe (fost ambasador al Americii in Romania in perioada 1998 – 2001) cartea subliniaza o Romanie pozitiva, a comunismului documentat, o tara a valorilor, asa cum nici macar un roman nu o cunoaste.
Structurata in 14 capitole, publicatia este foarte bine documentata. Autorii au vizitat toate orasele Romaniei de mai multe ori pentru o cat mai mare precizie informationala. Experienta fostului ambasador si influenta pozitiei pe care o avea l-au ajutat sa discute cu anumite persoane si sa patrunda in cele mai importante locuri in care este imprimata istoria Romaniei.
” (…) Pentru ca am calatorit atat de mult prin Romania si pentru ca acum stim ca aceasta tara este mai mult decat Bucuresti, am organizat cartea in functie de calatoria noastra. ca toti americanii am fost fascinati de povestile din perioada comunista – ce a mers, ce nu a mers, de ce unii oameni au plecat din Romania in acesti 42 de ani si de ce altii au ramas chiar daca si ei ar fi putut sa plece, cum unii si-au amintit cu oroare de acea perioada, in timp ce altii au multe amintiri amestecate”, povestesc autorii.
Daniela Vitelaru
”Cealalta Irina” la Festivalul de Film de la Cambridge
26 September 2009
ora : 15.45
Arts Picturehouse (Screen 2)
38-39 St Andrew’s Street,
Cambridge CB2 3AR
Tel. 0871 704 2050
Part of the ‘Border Crossings’ programme
Romania / 2008 / 90 mins / Romanian with English subtitles
Director: Andrei Gruzsniczki. Starring: Andi Vasluianu, Doru Ana, Gabriel Spahiu
3 m pentru un CV castigator in UK
Un britanic si-a agatat CV-ul lung de trei metri in centrul Londrei si a fost angajat
Cand proaspatul absolvent Alex Kearns a cersit o slujba vreme de o ora pe al patrulea soclu din Trafalgar Square, el a stiut exact ce isi doreste sa obtina.
Britanicul, in varsta de 23 de ani, isi cauta un serviciu inca de cand a primit diploma in franceza si italiana de la universitatea Swansea, in luna iunie.
Desi a aplicat la sute de posturi, tanarul a fost invitat la doar doua interviuri, care insa au esuat, titreaza, ”Mail Online” .
Totul s-a schimbat insa, cand acesta a pus un CV gigantic pe unul dintre soclurile din Trafalgar Square.
Astfel, el si-a facut reclama vreme de o ora in timp ce tinea in mana un semn pe care scria: “Salvati un absolvent. Dati-mi o slujba!”.
Imediat dupa aparitia sa, Alex a fost contactat de departamentul de resurse umane de la International Business Development Group, unde lucreaza in prezent ca director de vanzari internationale.
“Pentru ca o firma sa te angajeze trebuie sa fii diferit. Am aplicat la sute de posturi, insa nimeni nu mi-a dat nici o sansa. Am vazut asta ca o oportunitate sa ma “vand”. A meritat pentru ca noul meu director a fost impresionat de asta. Mi-au trimis un e-mail sugerandu-mi sa-mi trimit CV-ul, iar imediat dupa interviu m-au si angajat”, a marturisit tanarul, mai precizeaza sursa citata.
Sursa: Daily Mail
Partidul Identitatea Romaneasca din Italia protesteasza impotriva cenzurii presei
ROMA, 17 septembrie 2009
Comunicat de presă
Partidul Identitatea Românească protestează împotriva cenzurii presei şi participanților la întâlnirea Primului Ministru Emil Boc cu membri ai comunităţii românilor din Italia desfășurata în seara zilei de 16 septembrie 2009 la sediul Academiei României de la Roma.
Interzicerea accesului presei şi a oricărui fel de aparat de înregistrare şi fotografiere amintește reflexul dictatorial al unor guvernări trecute.
Cenzura fără echivoc a acestei întâlniri demonstrează încă odată teama guvernanților faţă de opiniile “incomode” şi liber exprimate ale Diasporei cât şi percepția acesteia ca forță necontrolabila de către nicio autoritate româna, fie guvernamentală, fie politică, în ciuda încercărilor repetate şi a micilor şi sporadicelor succese obținute în faţa “lacheilor de serviciu”, de a căror prezenta nu duce lipsa din păcate nici “emigrația româna”.
Libertatea presei a fost încălcată grobian, iar odată cu acceptarea tacită a acestui compromis se netezește calea abuzurilor instituționale.
Partidul Identitatea Românească invită reprezentanții statului român să renunțe la cheltuirea fondurilor publice pentru deplasări în străinătate cu scopul culegerii exclusive al consensului aplaudacilor.
Partidul Identitatea Românească
Secretariatul Naţional
